De ce ne transforma statul pe toti in functionari?

Ca sa nu dea faliment, orice firma trebuie sa faca vanzari. Fara vanzari, producția poate sa creasca pana la cer; ca ramii cu marfa in mina. Dar ca sa faca vanzari, o firma trebuie sa aiba agenți buni de vanzari. Ca sa ai un agent bun de vanzari, trebuie sa ii dai comision din ce caștiga. Daca poate sa traiasca din salariul fix, nimeni nu mai e interesat sa-si rupa pantofii dupa clienți. Iar un agent de vanzari bun, poate sa lucreze cu mai multe firme in același timp. Si pentru firme, asta e perfect: pentru ca fiecare euro cheltuit peste comision, inseamna o creștere a prețului produsului. Economia reala are nevoie de flexibilitate.Cand o sa-si revina economia romaneasca? Foarte simplu: cand o sa reinceapa vanzarile. O tara bogata, e o tara in care cei mai bine platiți sunt agenții de vanzari. Iar ca sa reincepem sa vindem, ne trebuie produse ieftine (așa se vinde Loganul in Europa).

Ce face in schimb statul?

Statul roman nu permite contractul de comision, decat ca anexa a contractului de munca. Așa ca, indiferent daca vinde mult sau puțin, orice agent de vanzari are siguranța locului de munca. Exact ca un funcționar public. Evident, economia reala a cautat portițe in legislație (drepturi de autor, angajari ca PFA etc.), pentru ca firmele private incearca (si vor incerca intotdeauna) sa supraviețuiasca. Dar politicienii romani nu s-au oprit aici. Prin extinderea plații contribuțiilor, se transforma orice contract, in contract de munca. Practic, toți devenim funcționari de stat. Si cit de bine merge sistemul de stat, știm cu toții. Nimeni nu va mai fi interesat de performanta. Mai rau, preturile produselor romanești vor creste. Cine sa le mai cumpere? Si atunci, de unde revenire economica?

De ce face statul asta?

Pentru ca e in faliment. Anul trecut, politicienii spuneau increzuți: “banii de la FMI nu merg, domnule, la salarii si pensii. Bugetul are si resurse proprii, nu doar banii de la FMI”. Acum au renunțat la orice rușine si recunosc pe fata ca, fara mila FMI, funcționarii si pensionarii ramaneau cu buzunarele goale. Dar, ne incurajeaza ei, in a doua jumatate a anului (adica exact dupa ce se termina banii de la FMI!) firmele romanești or sa-si revina, si totul va fi bine.

Asta nu e nici macar un vis, ci o halucinație. Chiar daca absolut toate firmele din Romania ar reveni la nivelul din 2006-2008 (evident imposibil), si chiar daca toți patronii si angajații din privat ar fi de acord sa lucreze ca sclavi (pe gratis), si sa-si dea toți banii statului, tot e imposibil ca 1 200 000 de angajați din sistemul privat sa tina in spate o tara de 20 de milioane de oameni (funcționari, pensionari, companii de stat falimentare, elevi, studenți, șomeri etc.) Pur si simplu, in Romania, prea putina lume face bani, si prea multa lume ii consuma. Iar prosperitatea din 2007-2008 nu s-a bazat pe o creștere a economiei reale. Ci pe o schema piramidala, denumita “boom imobiliar”. Care nu se va mai repeta niciodata. Ce fraier o sa mai cumpere cladiri in Romania, dupa ce se știe ca s-au pierdut aici zeci si sute de milioane de euro?

Care este soluția?

Pai nu exista soluție. Dupa 20 de ani, Romania a ramas tot o tara socialista, cu un stat care fura de la cetațeni, si cu cetațeni care fura de la stat. Si, ca orice stat socialist, ne prabușim acum, cand nu mai e nimic de furat. Dar nu trebuie sa ne intristam. Dupa prabușire, o sa cautam prin daramaturi, o sa recuperam ce se poate si, caramida cu caramida, o sa incepem sa construim incet, in fine, capitalismul.Ce știm cu toții:

Romania a inventat reforma alba-neagra

Ii raspund public: nu.

Alba-neagra cu reformaRomania sufera de 20 de ani, pentru ca voi, politicienii, ati creat un sistem prin care banul public este cheltuit in interes privat prin 2 robinete:

in contracte de stat (exemplul clasic cu soselele de 4 ori mai scumpe ca in Germania) catre aparatul birocratic (adica spre bugetari), ca sa va voteze. Robinetul 2 e, ce-i drept, mai mare ca robinetul 1.

De sistemul asta s-au folosit toate partidele. Sa reformezi sistemul inseamna sa-l inlocuiesti cu alt sistem, transparent, care opreasca risipa fondurilor publice. A facut asta guvernul? Nu. Guvernul promite sfirsitul crizei, pentru cei care se tem de reforma. Iar celor care cer reforma, le zice “Uite-acum incepem: pusca si cureaua lata, ce stimulente aveati odata! Uite-aici reforma! Ba aici!”. De fapt, asteapta sa vada daca nu se rezolva problema “de la sine”.

Robinetul 1 nu s-a inchisCe-i drept, in 2010 coruptia s-a redus. Dar nu pentru ca s-a schimbat sistemul, ci pentru ca s-a micsorat bugetul. Sistemul exista bine mersi, si asteapta sa fie re-alimentat.

Daca voiati sa il reformati, era simplu sa dati o lege care sa interzica orice contract prin incredintare directa, iar toate licitatiile sa fie electronice. Iar caietele de sarcini sa poata fi public contestate inainte de inceperea licitatiei, ca sa nu mai intirzie contractul dupa aceea.

Dar v-a convenit sa lasati sistemul de contracte neatins.

Nici robinetul 2 nu s-a inchisSa promiti oamenilor ca “uite-acuma, peste 2 luni iesim din criza”, ca sa ii faci sa munceasca linistiti, iar la sfirsitul lunii sa le dai doar jumatate din salariul legal (si jumatatea aceea, platita din imprumuturi care vor trebui restituite tot de populatie), asta nu inseamna sa reformezi sistemul. Inseamna smen. Alba-neagra.

Reforma ar insemna sa modificati complet legislatia muncii, sa reduceti drepturile salariatilor, sa liberalizati concedierile, sa desfiintati salariul minim. Si le spuneti in fata oamenilor ca sectorul privat nu mai poate sa tina in spate atitia angajati de stat. Si nu “pentru o scurta perioada”, ci pina cind firmele romanesti vor reincepe vinzarile. Asa au vorbit patronii cu angajatii lor inca din 2009. Asa a vorbit si premierul Borisov cu bulgarii lui.

Dar voua va convine sa pastrati sistemul birocratic neatins.

Spuneti oamenilor adevarul!De cite ori se pune problema reducerii de salarii la bugetari, se gaseste cite un politruc (de obicei, cu un ceas de mii de euro la mina) care sa le plinga de mila “bietilor profesori”. Sa fim seriosi. Putin va pasa si de profesori, ca si de elevi. In 20 de ani, toate partidele au marit salariile exact inainte de alegeri, fara nici o conditie de performanta. Conditia subinteleasa era doar sa va voteze (si ma bucur ca nu v-a iesit smecheria: in 20 de ani, nici un guvern n-a primit al doilea mandat).

Ati distrus astfel nu doar invatamintul romanesc, ci si firmele private, care au nevoie de resurse umane pregatite, ca sa fie competitive. Altfel dau faliment. Iar voi ramineti fara bani la buget, si va mirati ca v-ati taiat singuri craca de sub picioare.

Ce e de facut? Stim cu totii: inchideti robinetele. Faceti reforma reala. Obligati statul sa respecte aceleasi legi ca si sectorul privat. Nu mai asteptati “sa-si revina singura economia”, ca n-o sa-si revina. Pur si simplu, sistemul socialist pe care il aparati nu e facut in interesul firmelor private. Iar companiile de stat rentabile (in general monopoluri) sunt prea putine ca sa sustina o tara intreaga. Asa ca schimbati sistemul. Cu cit mai repede, cu atit mai putine imprumuturi o sa avem de restituit.Un prieten, deputat PDL, mi-a zis ieri: de ce nu esti corect, de ce spui ca nu facem reforma? Facem si noi exact ce fac bulgarii. N-ai vazut ce se intimpla la Buzau? N-ai vazut ca nu se mai platesc salariile integrale si oamenii au intrat in greva? Iar coruptia s-a redus. Asta nu e reforma?

SUA a cerut ajutor economic Chinei. China refuza.

Americanii au cerut Chinei sa-si aprecieze yuanul. Degeaba!

Secretarul de stat SUA, Hillary Clinton s-a deplasat la inceputul saptamanii la Beijing si a solicitat președintelui chinez, Hu Jintao, sa creasca valoarea yuanului chinez.

De doi ani de zile, guvernul chinez pastreaza yuanul la o valoare pe care SUA o considera cu 40% prea scazuta (1 USD = 6.83 yuan).

O creștere a valorii yuanului ar insemna ca exportatorii chinezi sa incaseze mai putini dolari pentru marfurile lor. Altfel spus masura inseamna de fapt un transfer de bani de la chinezi catre americani (dar si catre europeni!).

Raspunsul președintelui Hu Jintao a fost politicos, dar ferm: “China va continua sa promoveze reforma mecanismului ratei de schimb a yuanului intr-o maniera pe care o va iniția ea insași, si care va fi controlabila si graduala”. Adica: o sa creștem valoarea yuanului cand o sa ne convina noua, si doar daca o sa ne convina noua. Președintele Chinei a sugerat totuși ca ar putea adopta o atitudine mai flexibila, daca SUA deschide accesul Chinei la inalta tehnologie.

Din criza asta, scapa cine poate!

China este marele caștigator al actualei crize. Cand aceasta se va termina (pentru ca e departe de final), China va fi in poziția de lider economic al lumii. Si nu are de gand sa renunțe la aceasta poziție. De fapt, exact la fel a profitat si SUA, in secolul 20, de Primul si de Al Doilea Razboi Mondial. Razboaie care au propulsat-o pentru 70 de ani in poziția de superputere si de șerif al lumii.

Așa ca acum nimeni nu are mila de nimeni. Nimeni nu va fi solidar cu nimeni. Daca trebuie sa ceri ceva, ar fi bine sa ai altceva de oferit in schimb. SUA, spre norocul ei, chiar are. La fel si Germania. De fapt, SUA si Germania pot iesi din criza si fara ajutorul Chinei – dar cu costuri sociale mult mai mari!

Politicienii au ingropat leul

Pentru dezastrul Romaniei om fi vinovați cu toții.

Ei ca au furat, noi ca i-am lasat. Dar pentru prabușirea leului la care asistam in clipa asta, vina este clar doar a politrucilor de acum. Nici Ceaușescu, nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu, nici Nastase nu au vreo vina aici. Ci cei care sunt acum la putere si in opoziție: Traian Basescu si Emil Boc pe de o parte, si Victor Ponta impreuna cu Crin Antonescu pe de alta. Scandalurile politice au dat lovitura de gratie monedei naționale. Care si așa era bolnava – pentru ca economia in intregime e bolnava.

BNR incearca in zadar sa mențina in mod artificial cursul leului.

Inseamna risipa de resurse. Rezerva valutara se poate epuiza cit ai clipi din ochi in asemenea eforturi sortite eșecului. Pur si simplu economia romaneasca nu mai susține moneda naționala. Degeaba incercam sa traim la nivelul din 2007-2008. N-o sa reușim. Ar fi mai realist sa recunoaștem ca suntem cu adevarat in dezastru, sa acceptam consecințele si sa ne taram pe drum inainte, cum putem.

Iar consecințele sunt mortale: inseamna scaderea salariilor mult sub nivelul de acum (probabil cu 90%), devalorizarea leului la nivelul real al economiei romanești (aici cred ca nimeni nu știe exact unde se va opri prabușirea), șomaj masiv. Si probabil intrarea oficiala a statului roman in incapacitate de plata. Toate acestea nu sunt opționale. Sunt inevitabile. Pur si simplu Romania nu mai produce bani, nu mai gasește nici imprumuturi si nu are nici șanse de revenire economica in anii urmatori (pentru ca piața europeana se prabușește si ea). Dar, mai ales, nu are nici resurse umane capabile sa iasa din criza.

Nu trebuie sa incetinim prabușirea!

Romania a intrat de saptamana asta in top 10 al tarilor cu cel mai mare risc de faliment. In Europa, doar Grecia si Ucraina sunt considerate mai riscante pentru investitori ca Romania.

Cu cat ne prabușim mai repede, cu cat atingem mai rapid nivelul zero, cu atat se va stabiliza mai repede piața. Iar oamenii de afaceri vor avea cu atat mai multa incredere sa reinceapa activitatea. Cine e nebun sa mai cumpere acum ceva, sa inceapa vreo activitate, cand maine preturile ar putea sa scada la jumatate? Cine sa ia un credit, cand inflația ar putea sa-i arunce compania in aer? Desigur, orice idei comuniste de genul “statul e mai important ca sectorul privat” sau orice mișcari sindicale, trebuie strivite cu duritate.

Nu e timp de gluma. Masurile dure de reforma nu se iau cu aprobarea sindicatelor. Iar salariații nu-si stabilesc niciodata singuri salariile. Nicaieri. Ei doar accepta sau refuza ce li se ofera. Daca nu le convine, pleaca! Si cu toate ca statul e un patron foarte pampalau, nu poate sa permita așa ceva, pentru ca in clipa urmatoare incepe haosul in economie. Trebuie pus piciorul in prag. Manifestațiile de protest neautorizate trebuie spulberate, iar sindicaliștii care incalca legea trebuie trimiși in inchisoare, ca Miron Cosma.

Dar pot Boc si PDL sa ia masuri dure?

Eu nu cred. Pentru ca nu se pot abține sa nu fure de la buget. Si evident, asta se afla ușor in toata tara. De fapt, ei nici nu-si ascund “prosperitatea”. Sa vii la o ședința cu președintele Romaniei, pe tema dezastrului economic, in Audi platit de stat, este si mitocanie si imbecilitate. Trebuiau sa vina pe bicicletele personale! Cand directorii de la Ford si General Motors s-au dus in avioanele firmei sa ceara sprijin financiar de la Obama, s-au facut de ras in toata America.

Am auzit ca PDL s-a comparat cu Moise, care si-a condus poporul prin desert timp de 40 de ani, pana au gasit Pamantul Fagaduinței. Nu știu daca aceasta criza va dura 40 de ani. Foarte posibil. Dar știu ca nu poți sa conduci oamenii prin desert ziua, iar noaptea sa le umbli prin buzunare si sa te culci cu nevestele lor!

Romania in lunile urmatoare

Dar sa fim optimisti.

Cit mai dureaza criza?

Foarte simplu: exact pina cind companiile romanesti vor reincepe vinzarile. Nici o secunda mai putin. Dar noi suntem inca in perioada de prabusire. Povestile guvernului, ca am iesit din criza pentru ca productia in noiembrie ar fi crescut cu 0.3% sunt aberante. Productie fara vinzari inseamna acumulare de stocuri. Iar stocurile pe timp de criza inseamna dezastru – cum stie orice firma.

Vezi articolul scris de Radu Soviani pe aceasta tema: http://standard.money.ro/macro/romania-nu-a-ie%c8%99it-din-recesiune-pib-in-trimestrl-iv-a-scazut-cu-15-fa%c8%9ba-de-trim-iii-economia-a-scazut-cu-72-in-2009-voi-reveni-2000.html

Ce ne rezerva viitorul?

Statul roman nu va cheltui nici un ban pe programe anticriza. Pentru ca nu mai are. E terminat. Nu mai sunt bani nici macar de spagi. Cine s-a obisnuit cu statul-parinte, care scoate bani din buzunar si iti rezolva problemele cind nu te mai descurci, o se dezobisnuiasca. Acel stat a dat faliment. Asa ca economia romaneasca va urma, sa speram, calea americana:

– Companiile vor fi prudente cu angajarile. Salariile vor fi mici, chiar si 50% fata de cit fusesera in perioada de boom economic. Productivitatea va creste, se va munci mai mult pe bani mai putini, se vor face frecvent ore suplimentare neplatite.

– Legile cu privire la durata zilei si saptaminii de lucru, concediul legal, salariul minim pe economie, vor deveni ne-economice si vor fi ignorate. De fapt ele sunt si acum incalcate.

– Munca la negru va deveni o regula. Companiile nu vor mai avea bani sa plateasca si salariatii, si contributiile catre stat. Daca statul va fi inflexibil si va incerca sa impuna cu forta contractul de munca, va provoca alte sute de mii de falimente si se va trezi cu un numar intr-adevar urias de someri in brate.

– O parte dintre someri vor incepe sa ofere diverse servicii (ca reparatori calculatoare, retele, instalatori, taximetristi – in general tot ce nu presupune mult studiu).

– Profiturile vor fi infime. Nu vom mai auzi “povesti de succes” cu oameni care s-au imbogatit dupa 6 luni de la intrarea in afaceri.

– Cresterea economica va fi atit de mica, incit va fi usor de confundat cu stagnarea.

– Cumparatorii vor cauta produse din ce in ce mai ieftine. Pretul si durabilitatea vor fi pe primul plan, calitatea si aspectul, pe locul doi.

– Bancile vor fi prudente cu creditele. Intirzierile la plata sunt inevitabile. In primul rind din partea statului.

– Numarul emigrantilor va creste, ceea ce va ajuta la scaderea somajului. Dar vom deveni o tara mai mica, mai slaba – iar pensiile actuale vor fi imposibil de platit.

Deci problema somajului, ca si revenirea economica vor trebui rezolvate de firmele private, pentru ca numai ele mai produc cit de cit bani in Romania. Asa ca Sebastian Vladescu avea dreptate: evident ca poporul va scoate economia din criza. Dar nu tot poporul. Ci doar acea parte care constituie sectorul privat.

Atunci ce poate face statul pentru noi?

Doar lucruri care nu il costa nimic. Adica sa creeze un mediu in care sa putem lucra:

– sa schimbe raportul de forte dintre stat si privat. In prezent, din 4.200.000 de angajati, doar 1.200.000 lucreaza in sectorul privat. Raportul ar trebui sa fie invers. Dar nici chiar atunci nu se vor putea acoperi si cele 6 milioane de pensii in plata.

– sa aplice in fine legile impotriva economiei negre. Chiar si impotriva firmelor care au “protectie” (fie politica, fie de la serviciile secrete). Chiar si impotriva traficantilor de alcool si tutun. E ridicol sa te plingi ca nu ai bani si sa pierzi linistit taxe in valoare de 6 miliarde de euro pe an. ANAF sa nu mai aiba “favoriti” si  “persecutati”.

– sa isi reduca birocratia. Sa introduca, in fine, contractul de comision. Pentru ca in absenta meseriei de agent de vinzari (platit doar din ceea ce aduce firmei), revenirea economica ramine doar un vis. Sa reintroduca contractul de colaborare.

– sa desfiinteze rapid impozitul minim. Cum mai poate un somer sa isi faca o mica firma, cind statul ii ia 500 de euro pe an, din 1500 de euro, cit o sa cistige el?

– sa elimine plafonul de amortizare, sau sa il mareasca. In felul acesta firmele vor achizitiona mai usor pasive si va fi stimulat consumul. Statul va incasa mai putin impozit, dar mai mult TVA, iar economia va fi stimulata sa iasa din zona “neagra”, nefacturata (ideea apartine unui cititor: Florian Belenyesi, director comercial)

– sa isi plateasca intotdeauna angajatii sub media din sectorul privat. Cei mai bine pregatiti si mai inteligenti oameni din Romania trebuie impinsi sa produca bani, nu sa plimbe hirtii.

– sa nu mai fure. Contractele de stat trebuie facute transparent, fara clauze de confidentialitate. Ce-i aia “clauza de confidentialitate” pe bani publici? Ele ar trebui interzise prin lege.

– sa dispara din economie. Aproape toate companiile de stat sunt falimentare de 20 de ani (cu citeva exceptii, ca Aeroportul Otopeni, sau Regia Sarii, care sunt profitabile). Mentinerea lor in viata cu forta (de frica somajului) se face, culmea, chiar pe banii concurentilor lor privati. Nu e doar concurenta neloiala. E o aberatie economica.

In rest, statul sa ne lase in pace!Cele ce urmeaza se bazeaza pe ideea ca statul roman nu va da oficial faliment. Deci discutam varianta optimista: ca guvernul roman nu este atit de nebun, sa mai intirzie reforma. S-o spunem pe fata: principalul decident in Romania este acum presedintele Basescu. Daca el va continua sa imprumute bani ca sa plateasca salarii si pensii, care vor fi cheltuite pe mincare de import, acesta va fi sfirsitul Romaniei. Punct. Orice planuri de viitor devin in acest caz inutile.

cum taiem mainile politicienilor

Salariul lui Ionut Popescu, primele lui Videanu si Parisul lui Syda:Aici PDL si-a dat singur la glezne. O buna parte din imaginea cistigata cu greu prin arestarea primarilor si parlamentarilor corupti, s-a pierdut prin aceste gafe. Sa imparti bani si posturi, dupa care sa iti retragi deciziile in urma reactiilor publice, e o palma care putea fi evitata.

A primit-o si Sarkozy anul trecut de la francezi, cind l-a angajat intr-o functie publica pe baiatul unui om de afaceri controversat, pe iahtul caruia isi petrecuse vacanta. Francezii au iesit in strada, si l-au obligat sa-si inghita decizia.Salariul lui Popescu, primele date de Videanu si numirea lui Syda la Paris sunt jucarii in comparatie cu ce au facut Tariceanu si Nastase. Atunci, de ce a gresit PDL?

Pentru ca Romania a inceput sa se schimbe, iar ei nu-si dau seama.

Cei mai multi bani se fura in judete, nu in Bucuresti.Oamenii au inceput sa numere fiecare leu public. Datorita crizei financiare, societatea romaneasca se trezeste.

Acum, sub lupa intra doar politicienii mari. Insa grosul banilor publici sunt risipiti in judete, de politrucii marunti. Pagubele produse de ei bugetului sunt mai mici decit in cazul “bosilor”, dar ei sunt sute de mii. Informatiile despre ei ramin de obicei doar in ziarele locale.

Iata 3 cazuri diferite, din 3 partide diferite si din 3 judete diferite. Toate au insa in comun un lucru: statul a pierdut bani.

Prahova – Mihail Sireteanu, deputat PSD: acuzat de DNA ca, intre 2003-2004, a pagubit fabrica de armament MFA Mizil cu 6.5 miliarde lei vechi, prin contracte cu 2 firme capusa – 9am  Alba Iulia – Ioana Girlea, PNL, director Centrul Regional de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit Alba Iulia: trimisa in judecata de catre procurorii Anticoruptie pentru insusirea ilegala a unor sume de bani provenite din fonduri europene. Prejudiciul adus Ministerului Integrarii Europene si bugetului Comunitatilor Europene se ridica la 22.684 euro si 30.771 RON – Alba Iulia online Tulcea – Cezar Jipa, PDL, director Administratia Zonei Libere Sulina: a pagubit statul cu 11.000 de lei noi, prin concedierea ilegala a unui angajat – ziarul Acum Tulcea

Starea de spirit a populatiei se schimba rapid.Romania din aprilie nu mai seamana cu Romania din ianuarie. Speranta si increderea (care oricum nu erau prea mari) scad pe zi ce trece.

Guvernul nu face nimic de frica sa nu-i sara bugetarii in cap. Dar nu-si da seama ca si paralizia aceasta transmite un mesaj foarte puternic. Pentru ca romanii asteapta de 20 de ani o schimbare. Iar ca sa iei masuri dure de reforma, iti trebuie respectul si increderea populatiei.

Dar cum sa te mai respecte cineva, cind te vad ca tot promiti reforma, dar tremuri de frica intr-un birou din Palatul Victoria? Cum sa te mai asculte cineva, cind tara arde, iar tu cosesti iarba zimbind la televizor? Cum sa te mai creada cineva, cind tu zici ca o sa ne scoata Occidentul din criza, dar oamenii stiu adevarul de la rudele lor, milioane de romani care chiar muncesc din greu in Occident?

Se apropie vremea cocktailurilor Molotov.Violenta e in crestere. Si pe strada, si in familii, si la munca. Oamenii vad ca statul isi incalca propriile legi ca sa-si reduca cheltuielile, si ca politicienii storc ultimele picaturi din buget. Asa ca au inceput sa se apere singuri, sa isi faca dreptate singuri, si vor termina prin a-si face singuri un alt stat – o alta tara. Intre timp, politicienii asteapta ca economia “sa iasa singura din criza”.

Se vor trezi poate cind primul cocktail Molotov o sa se sparga de ferestrele Parlamentului.Exista tari in care hotilor li se taie miinile. Asta se intimpla acum si in Romania. Doar ca lucrurile au pornit incetisor, ardeleneste. Dar se accelereaza, pe masura ce criza se adinceste.

Noul turism cultural: haihui prin festivaluri

Noul turism cultural surprins intr-un scurt bilant al festivalurilor prin care am trecut vara asta.

La inceput de toamna, e timpul sa rememorez festivalurile care m-au purtat prin tara in lunile din urma. Caci in aceasta vara am fost un calator dedat unui nou tip de turism, dupa unii, care castiga tot mai multi adepti in randul urbanilor – turismul cultural, cu segmentul turism de festivaluri.

Boemi, in Portul Cultural Cetate

La Divanul Degustatorilor de Film si Arta Culinara, din Portul Cultural Cetate (judetul Dolj), am ajuns intr-o seara de vineri. Aflat la a cincea editie, festivalul a fost axat in acest an pe tema „Eroi si antieroi din Balcani”.

Sosita, asadar, la festival in penultima seara, am ratat simpozionul dedicat filmului balcanic la care au participat critici si istorici de cinema din sapte tari: Bulgaria, Croatia, Grecia, M.Britanie, Serbia, China si Romania.

In acest an, cinefilii sositi pe malul Dunarii au putut viziona o selectie de 12 lungmetraje si 51 de scurtmetraje, printre care Kismet (documentarului Ninei Paschalidou despre impactul serialelor turcesti asupra Balcanilor si lumii arabe), Go West, filmul lui Ahmed Imamovic, care ironizeaza doctrina eroismului in razboiul din Bosnia prin intermediul unui cuplu de homosexuali, Ultimii pirati de la Marea Neagra, un basm contemporan despre comorile pe care le vanam si cele pe care le gasim, Regele, lungmetrajul lui Nikos Grammatikos, care incearca o explorare a satului grecesc prin intermediul unui tanar care s-a lasat de droguri.

Festivalul s-a incheiat cu pelicula Ocupatia in 26 de imagini, filmul-cult al croatului Lordan Zafranovic, despre gruparile extremiste, partizane, din fosta Iugoslavie, de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, proiectie pe care multi dintre noi am urmarit-o intinsi in iarba, pe paturi plusate, golind carafe de vin si facand abstractie de rotocoalele de fum ale nenumaratelor tigari fumate.

Dar proiectia eveniment a Divanului Degustatorilor de Film si Arta Culinara a fost O vara de neuitat/ Un ete inoubliable (r. Lucian Pintilie), de la a carui realizare s-a implinit anul acesta 20 de ani. Filmul a rulat in prezenta regizorului Lucian Pintilie, invitatul special al Divanului, si a Mariei France-Ionesco, fiica dramaturgului Eugene Ionesco.

Prezentat de Dan Bordeianu, Divanul din acest an le-a avut printre invitate si pe actritele Dorotheea Petre, Iulia Verdes si Elena Ivanca, dar si pe Ioan Gyuri Pascu (care a si sustinut un concert), regizorii Mihai Sofronea (Copacul), Stanislav Doncev (Rapid Response Corpse 2: Nuclear Threat), Pavo Marinkovic (Occupation, the 27th Picture), producatorii Aleksandar Zikov si Marticika Bojilova, criticul de film Abbie Saunders si fondatoarea site-ului AltCine, Electra Venaki.

Bineinteles, spectacolele culinare au fost, ca in fiecare an, la inaltime. Unul dintre acestea a fost dedicat bucatariei traditionale turcesti si a fost sustinut de Arza Murat Sabrieva si Jana Levenuva Gontici din Vidin. Un altul i s-a datorat lui Mircea Groza, nume extrem de cunoscut iubitorilor acestui festival, care a preparat aceeasi masa pe care a gatit-o interpretandu-se pe sine in filmul bloggerului Radu Bazavan (Groparu), Usturoi – film care a si rulat in Portul Cultural Cetate.

Divanul Degustatorilor de Film si Arta Culinara, desfasurat intre 26 si 31 august, este un eveniment anual, organizat de Fundatia pentru Poezie “Mircea Dinescu”.

O dupa-amiaza pe plaja, in Portul Cultural Cetate

La Divan, filmele sunt un pretext nobil, dar adevarul e ca, dincolo de ele, si mai puternica ramane amintirea zilelor pe plaja, cu rasetele noastre, sau amintirea meselor copioase, cu cotlete de porc, sarmale din gasca si vita, bors de peste cum doar la mal de Dunare poti manca sau deja faimoasele vinuri de pe mosia poetului Mircea Dinescu.

Pentru prima data, in acest an turistii au putut veni aici cu corturile (caci putini au fost cei care si-au dorit sa fie cazati la 18 km distanta, in hotelurile si pensiunile din Calafat), campand gratis, si creand o atmosfera aparte, despre care veti putea citi mai multe in revsta The ONE de octombrie.

Se intampla in Alexandria!

Alexandria e un oras pe care il stiu de mica si pe care nicicand nu mi l-as fi putut imagina asa cum l-am regasit in acest an, in timpul festivalului Ideo Ideis, ajuns la a noua editie.

Orasul acesta linistit, obisnuit sa nu isi vada trotuarele aglomerate, prinde viata in fiecare vara de aproape un deceniu incoace, de cand un grup de tineri au hotarat sa aduca teatrul la ei acasa, acolo unde altfel exista doar o casa de cultura goala si niciun cinematograf functional.

Anul acesta, Alexandria a fost gazda pentru 220 de participanti, 26 de traineri, 120 de voluntari, 14 spectacole de teatru profesionist, 10 trupe de liceeni, 2 seri de Cinemateca Tarzie, 3 de Caravana Filmelor TIFF, 3 de Seara Povestitorilor, 4 spectacole pentru copii si 3 masterclass-uri. Este cel mai succint rezumat al celei de-a noua editii a Festivalului National de Teatru Tanar Ideo Ideis din Alexandria.

Marea noutate a editiei din 2014 a fost renuntarea la ideea de competitie intre trupele de liceeni si transformarea vechilor premii individuale in experiente menite sa ofere fiecarei trupe noi ocazii de dezvoltare in aceeasi directie cu procesul de educatie alternativa la care au fost expuse prin participarea la Ideo Ideis.

Experientele oferite anul acesta celor 10 trupe de liceeni includ, printre altele, sustinerea unei reprezentatii in cadrul FITS 2015 (pentru Domino, Rm. Valcea), participarea la FNT 2014 (pentru Atelierul de Teatru, Botosani), sustinerea unei reprezentatii la Godot Cafe Teatru (pentru Aici, Constanta), o sponsorizare de 1.000 euro din partea Agentiei de Vise pentru productia urmatorului spectacol (pentru Theatron, Vulcan), accesul la diverse spectacole,dar si la cursuri de la UNATC.

„Ne bucuram ca anul acesta am reusit sa facem inca un pas in dezvoltarea procesului de educatie alternativa eliminand ideea de competitie traditionala din festival si, poate chiar mai important, ca participantii si partenerii nostri au primit cu bratele deschise aceasta schimbare. Chiar credem ca o noua experienta, de genul celor oferite anul acesta, este mult mai benefica pentru dezvoltarea liceenilor decat un titlu de Cel mai bun actor, de exemplu”, spune Alexandru Ion, co-presedinte Ideo Ideis.

Festivalul National de Teatru Tanar Ideo Ideis din Alexandria include opt sectiuni: Atelierele de Teatru Tanar, Atelierele de Maiestrie, Spectacolele de Teatru Tanar, Spectacolele de teatru profesionist, Cinemateca Tarzie, Seara Povestitorilor, Masterclass-urile Ideo Ideis si evenimentele dedicate comunitatii din Alexandria (spectacolele de strada, proiectii gratuite de film, ateliere de dezvoltare personala pentru copii si parinti si reprezentatiile din cadrul terasei Conciato, spatiul inaugurat anul trecut ca scena de debut pentru studenti sau tineri absolventi ai facultatilor de teatru din Romania).

Eu am ajuns in Alexandria intr-o seara de miercuri si m-am oprit direct la terasa Conciato, locul de intalnire al tinerilor pe durata festivalului, unde aveam sa vad in aceeasi seara spectacolul de improvizatie al celor de la SC IMPRO S.RL.

La Serile Povestitorilor, aveam sa ii ascult pe alpinistul Horia Colibasanu si pe organizatorii festivalului Plai, de la Timisoara. De altfel, organizatorii celor doua festivaluri obisnuiesc sa le numeasca „gemene”, dupa cum le-a spus candva Catalin Stefanescu.

Printre atelierele care mi-au atras atentia in acest an aici au fost atelierul de fotografie sustinut de Vlad Petri si cel de coregrafie, al Vavei Stefanescu. Placut a fost si sa asist, intr-o dupa-amiaza torida, la atelierul de scenografie, in care trupele de liceeni incercau sa gaseasca solutii pentru scenografiile propriilor spectacole.

Mi-a mai placut sa vad sala Casei de cultura arhiplina, caci aici oamenii nu au prea des ocazia sa vada o piesa de teatru in afara festivalului, la fel cum nu pot vedea filme in oras, motiv pentru care nu au ratat Caravana TIFF, ajunsa in orasul lor, si au alergat dupa spectacole sa vada Selfie sau Bucuresti, unde esti?.

In concluzie, strazile orasului au o cu totul alta atmosfera in timpul festivalului, terasa Conciato devine cel mai galagios loc din oras, iar hotelurile Parc si Red au, in sfarsit, oaspeti. Si cel mai placut e sa vezi cum un grup de tineri, organizatori si voluntari, reusesc sa dea viata, vara de vara, unui oras, in restul anului, tacut.

Cronica din orasul-teatru

Sibiul. Taramul teatrului vara. Orasul in care ne retragem, luandu-ne in bagaje agendele, reportofoanele, camerele foto, unde pasim agale pe strazi, printre artisti de circ si dansatori cu miscari poetice, ne asezam confortabil in scaunele Teatrului „Radu Stanca” si dam navala in povestile despre care am citit cronici in presa de-afara, ne uitam in sufletele actorilor si-n ale noastre si vrem sa mai stam, chiar si cand spectacolul s-a terminat, aplaudam pana ce ni se pare ca am surprins o lacrima in coltul ochiului artistului preferat si apoi alergam, pe ultima suta de metri, spre urmatorul spectacol, spre urmatoarele trairi, spre sufletele altora.

In acest an, la Sibiu, am inteles mai bine ca niciodata ca teatrul e despre suflete. Iar acum abuzez de un cuvant de care intotdeauna mi-a fost frica. Dar teatrul e, de asemenea, despre frici. Despre intalniri cu noi insine pentru care altfel nu ne-am face timp si de care se mai intampla sa ne fie dor. Pledoaria mea pentru teatru incepe aici si ia forma unei cronici superficiale de la un festival care ar merita mai mult.

Astept in fiecare an Festivalul de Teatru de la Sibiu asa cum altii asteapta TIFF-ul. In ultimii ani, m-am intors la Sibiu, fie vara, fie toamna, pentru teatru. Si mai ales vara m-am intors, cu o curiozitate mereu innoita, mereu asteptand revelatii.

Mai intai, ca si cum Bucurestiul isi lua ostatici jurnalistii care il abandonau pe 6 iunie pentru a XXI-a editie FITS, autocarul care ne ducea la Sibiu cu greu avea sa iasa de pe stradutele ce inconjoara Ateneul, caci la marginea trotuarelor aparusera parca peste noapte stalpi de protectie, iar masinile erau parcate, ca intotdeauna in Capitala, prost.

Pe la balcoane, iesisera deja privitori, un politist ridica din umeri la problema noastra, trecatori binevoitori il ghidau pe sofer in manevrele de a parasi aceste stradute. Satui de trafic, de blocaje si de orasul nostru, voiam sa plecam odata.

La Sibiu, aveam sa ne abandonam in graba rucsacurile in hotelul Ibis si sa fugim spre Teatrul National „Radu Stanca”.

Primul spectacol vazut in festivalul din acest an a fost Singuri, de Wajdi Mouawad. L-am cunoscut astfel pe Harwan, care studiaza sociologia imaginarului, intr-o piesa despre singuratate, despre viata si moarte, culori si orbire, cunoastere si necunoscut, omul contemporan si omul de mai demult, cautare si negasire, esec si reusite tarzii, postume.

Seuls e un monolog, intrerupt de vocile unor fiinte nevazute si e un show la finalul caruia vopselele acopera scena cu disperare, cu o intensitate halucinanta, ametitoare.

Intrand pe pietonala Nicolae Balcescu, Sibiu

In acest timp, in centrul Sibiului, puteau fi vazute Parada Fanfarei din Pisa si dansul celor din Tribul Culorilor. Caci „Sibiul, asemenea Avignonului sau Nancy-ului odinioara, devine un oras care se consuma, care se daruie, care isi pierde linistea o saptamana pentru a adopta logica extrema a ceremoniilor urbane. In acest spatiu al ordinii, balamucul devine un pasager regim cotidian. (…) Sibiul devine balcanic pe durata festivalului”, dupa cum spunea George Banu, membru in board-ul artistic FITS.

Oamenii dansau pe strazi alaturi de London School of Samba. Les Landemains dadeau un spectacol de circ la 10 metri inaltime. La miezul noptii, focurile de artificii acaparau pentru 15 minute cerul, iar presedintele festivalului, Constantin Chiriac, isi tinea traditionalul discurs langa zidul exterior al teatrului. 

A doua zi dimineata, restaurantul hotelului Ibis era locul unei mari aglomeratii, dar orasul era linistit. Voluntarii FITS radeau si lipeau noi afise. La amiaza, la Paris, Simona Halep juca in finala de la Roland Garros 2014, meci pe care eu nu il vedeam pana la sfarsit, caci la Casa de Cultura a Sindicatelor din Sibiu incepea Intriga si iubire (regia: Lev Dodin, Rusia), un spectacol in cheie clasica, o evadare intr-o arta a altor vremuri, a altor conveniente, a altor reguli si altor drame. Intr-adevar, o evadare.

Tarziu, in Piata Mare, ne-am adunat la concertul Pasarea Rock, cantand in ploaie cu Mircea Baniciu, Josef Kappl si Ovidiu Lipan Tandarica. Pe cap, aveam glugi negre si multicolore esarfe in dar. Tot atunci, la Hala Balanta se intampla din nou marele Faust al lui Silviu Purcarete, cu Ofelia Popii.

Pe Ofelia, despre care scriam in The ONE in vara anului trecut, aveam sa o vad acum in piesa Solitaritate, de Gianina Carbunariu. Duminica, intrasem in holul teatrului, facandu-mi loc cu greu printre spectatori si tipi cu camere de filmat, iar in fata mea aparuse dintr-odata un sicriu adevarat, inconjurat de coroane.

Habar n-aveam care-i faza cu piesa asta, care-i faza cu sicriul, mi-am spus totusi ca poate fi din decor si am mers ingenua mai departe, in sala cu numere afisate pe scena si o voce care rostea mecanic, maniac: 41, 47, 82, 29, 64, 17, 3, 24, 9. Si tot asa. Pana cand a inceput spectacolul. Si a durat ceva. Dar a meritat. In lumea zilelor noastre, in mai multe acte, intra in scena ironia, sicriul din hol, umorul, bonele filipineze, drama, banii, norocul, ghinionul, falsa intrajutorare si veridica singuratate.

Era foarte cald in acele zile la Sibiu, dar oamenii faceau cozi uriase in Piata Mica, pentru a patrunde in Luminarium Mirazozo, un britanic labirint gonflabil, semnat The Architects of Air, ce poposea pentru prima data in Romania, atragand si aici, ca prin atatea segmente de lume, prin jocul de lumini si culori.

Alti vizitatori, mai intoleranti la caldura, preferau expozitia de pictura a lui Stefan Caltia sau pe cea de fotografie a regizorului Radu Afrim. Pe strazi, circul facea senzatie printre copii si adulti, fie ca erau clasicii circari batrani sau mai modernele show-uri, precum cel adus din Elvetia de Jessica Arpin.

Undeva in oras, Neil LaBute, marele dramaturg american, tinea un atelier cu scriitori si actori tineri, printre care si Radu Iacoban. Noaptea, din Piata Mare aveau sa rasune concerte timp de zece zile. In salile de teatru, 25 de spectacole isi epuizasera biletele inca dinainte de inceperea festivalului. La terase, voci in toate limbile iti atingeau timpanele, dar cel mai adesea se vorbea in franceza, engleza, japoneza. 

Cu fiecare zi, era tot mai acut sentimentul ca iei parte la cel mai complex festival anual din Romania, considerat pe plan international ca fiind al treilea festival de artele spectacolului din Europa, ca amploare, dupa Edinburgh si Avignon. In 66 de spatii de joc, erai asaltat de oferte artistice, voiai sa vezi totul si iti parea ca orele nu-ti ajung.

Ca si cand o aviditate culturala lua in stapanire vizitatorul orasului-teatru intre 6 si 15 iunie 2014. Si daca e pentru a treia oara consecutiv cand iau parte la festival, pot spune ca in acest an mi-a parut mai stralucitor ca in editiile anterioare. N-as sti sa spun de ce. Pentru tot. Pentru atmosfera. Pentru Deca Dance (coregrafia: Ohad Naharin), un magnific spectacol de dans, emblematic pentru arta contemporana a Israelului.

Nu stii cand incepe, caci un artist isi intampina publicul cand luminile inca nu s-au stins, dar stii cand se termina, pentru ca nu vrei sa se termine, vei iesi pe strazi anesteziat si ti se va parea ca ai miscari de dans, vei vrea sa vezi din nou si Mozart Steps, montat de Gigi Caciuleanu, caci ai impresia ca e singurul spectacol coregrafic de la noi pe care il poti compara cu cel de la care tocmai ai iesit. 

Foto: Deca Dance, Israel

Intr-o dupa-amiaza torida, am fost la Sibiu, o rana neinchisa (redia: Vlad Massaci), iar actorii vorbeau cand in engleza, cand in franceza, despre un trecut al saxonilor din Transilvania, dar si despre noi cei de acum, despre emigrare si dezradacinare. Am ras, desi pe alocuri era de plans.

Daca as fi sincera pana la capat, as spune unde am ras si unde am plans din tot ce am trait in salile Sibiului. Dar nu sunt. Si, totusi, am ras si am plans in sali, m-am plimbat pe strazi purtandu-l cu mine, la un moment dat, pe un tricou alb, si pe un Caragiale cam sifonat, am auzit cum am trecut usor drept turcoaica, pentru ca ce poate fi o fata in largi salvari colorati, intr-un spatiu al atator culturi care-si dau intalnire mereu la aceeasi data, in fiecare vara, in acelasi oras, caruia m-am obisnuit sa-i spun orasul-teatru…

Cum ne alegem animalul de companie

Animalul de companie ne poate fi alaturi atunci cand suntem singuri, ne umple locuinta de veselie si reprezinta de asemenea un bun prieten pentru copilul tau. Fie ca preferi catelusii, pisicutele, papagalii sau pestisorii, trebuie sa le acorzi ingrijire, hrana si multa afectiune.

Iata cateva criterii care ne pot ajuta sa ne alegem animalul de companie, astfel incat sa fim siguri ca ii putem oferi atentia si conditiile de care are nevoie!

Catelusii

Avantaje

Catelul este considerat cel mai credincios prieten al omului! Sunt inteligenti si poti alege dintr-o multitudine de rase, talii si caractere. Sunt jucausi si haiosi, pot invata trucuri si poti merge cu ei in parc, fara a te simti singur. De asemenea, indiferent de statura lor, sunt buni paznici si te apara de orice pericol.

Dezavantaje

Au nevoie de atentie, afectiune, antrenament si in functie de rasa aleasa, trebuie periati, tunsi sau pur si simplu au nevoie de mai multa ingrijire. De asemenea, atunci cand decizi sa iti iei un catelus, odata cu acesta vin si cateva angajamente: cineva trebuie sa il plimbe, sa il hraneasca si sa il duca la toaleta regulat si de asemenea, nu poti pleca zile intregi de acasa fara a il lua cu tine.

Pisicutele

Avantaje

Pisicile sunt discrete si nu au nevoie de atat de multa ingrijire precum un caine. De asemenea, ele vor dormi o mare parte din zi si sunt folositoare in gospodarii, eliminand orice soricel.

Dezavantaje

Desi nu trebuie sa le scoti regulat la plimbare sau la toaleta, si pisicile au nevoie de igiena. De aceea, litiera trebuie sa fie curatata si nisipul schimbat constant si de asemenea pot lasa mult par in anumite perioade ale anului. Sunt de asemenea destul de geloase si posesive si iti vor simti lipsa daca pleci pentru o perioada mai lunga de acasa.

Hamsterii si alte rozatoare

Avantaje

Sunt micuti, nu fac multa mizerie si stau de obicei in custi in care este foarte usor sa le schimbi asternutul.

Dezavantaje

Nu sunt sociabili si nu pot costitui un prieten de nadejde. De asemenea, trebuie sa fiti atenti sa nu scape din cusca lor, deoarece au obiceiul sa se ascunda in cele mai stramte locuri si sa roada lucruri…si ar putea fi foarte greu de gasit.

Pasari

Avantaje

Aveti o multitudine de specii din care sa alegeti una pe placul vostru! Se intretin destul de usor si unele specii pot chiar vorbi.

Dezavantaje

Pasarile traiesc in colivii, pe care va trebui sa le curatati destul de des, deoarece fac multa mizerie. De asemenea, este posibil sa va deranjeze mirosul si faptul ca uneori pot fi destul de zgomotoase.

Pestisori

Avantaje

Nu au nevoie de foarte multa atentie, iar acvariul trebuie curatat o data la aproximativ 3 luni. Nu sunt zgomotosi si nu fac mizerie. In plus veti fi fascinati de miscarile lor si coloritul exotic al solzilor.

Dezavantaje

Daca va doriti un animalut care sa fie apropiat de sufletul vostru, pestii nu sunt cea mai inteleapta alegere. Costurile de intretinere sunt relativ mari, iar atunci cand noii pestisori vor iesi din icre, vor trebui mutati intr-un alt acvariu, pentru a nu ajunge hrana pentru pestii mari.

Manifest britanic pentru dezastrul Romaniei

Cuvant inainte

PENTRU MINE, ESENTA POLITICII nu este teoria politica, sunt oamenii si felul in care vor sa-si traiasca viața.

Oricine a trait in aceasta tara in ultimii 5 ani n-a putut sa nu vada cum balanța societații s-a aplecat tot mai mult in favoarea Statului, in defavoarea libertații individuale.

Odata cu amenințarea libertații s-a nascut un sentiment de neajutorare, ca timpul nostru ca mare națiune a trecut si ca e prea tarziu sa mai schimbam ceva.

Eu nu accept asta. Cred nu doar ca putem, ci trebuie sa putem. Acest manifest arata calea.

Cele 5 sarcini

Sa insanatoșim economia si societatea, prin controlul inflației si printr-o balanța corecta intre drepturile si datoriile mișcarii sindicale. Sa facem din nou ca munca sa fie rentabila, succesul sa fie rasplatit, iar noi joburi reale sa fie create intr-o economie in creștere. Sa intarim Parlamentul si puterea legii. Sa sprijinim viața de familie, ajutand oamenii sa devina proprietari, crescand standardul educației copiilor, si concentrand ajutorul social doar spre sprijinirea efectiva a batranilor, bolnavilor, si celor care au cu adevarat nevoie. Sa intarim apararea tarii si sa colaboram cu aliații in apararea intereselor noastre intr-o lume tot mai amenințatoare.

Sa refacem echilibrul

Banii si un echilibru corect intre drepturile si obligațiile sindicatelor, intre patronate si comunitatea in care lucreaza sunt esențiale pentru o revenire economica.

Controlul inflației

Ca sa controlam inflația, este esențiala disciplina monetara, cu obiective declarate public pentru rata de creștere a masei monetare. In același timp, o reducere graduala a imprumuturilor Guvernului este de asemenea vitala.

Mai multa valoare pentru bani

Orice guvern viitor care iși dorește cu adevarat sa reduca inflația si taxarea, va trebui sa faca economii substanțiale.

Reforma sindicatelor

Libertatea sindicala poate inflori doar intr-o societate libera. O mișcare sindicala puternica si responsabila poate juca un rol important in revenirea noastra economica.

O participare mai larga

Prea des sindicatele sunt dominate de o mana de extremiști care nu reflecta vederile de bun simt ale majoritații membrilor de sindicat.

Prea multe greve

Mai multe schimbari sunt necesare ca sa incurajam oamenii sa se comporte responsabil si sa respecte ințelegerile facute la munca.

Daca legea poate fi folosita sa dea privilegii, trebuie folosita si sa stabileasca obligații. Nu putem sa permitem o repetare a comportamentului pe care l-am vazut cu toții in fata fabricilor si spitalelor iarna trecuta.

Reducerea impozitelor

Vom reduce impozitele, la toate nivelurile, ca sa rasplatim munca, responsabilitatea si succesul; sa scapam din capcana saraciei; sa incurajam economisirea si proprietatea; sa simplificam taxele – ca TVA; si sa reducem birocrația.

Trebuie sa fie mai rentabil pentru oameni sa munceasca, decat sa stea.

Industria, comerțul si locurile de munca

Taxele scazute si economisirea vor incuraja creșterea economica. Dar numai ele nu vor fi de ajuns. Profitul este baza unei economii libere.

Ne-am chinuit prea mult sa pastram joburile deja existente. Trebuie sa ne concentram pe crearea de condiții pentru apariția de joburi noi, mai moderne, mai sigure, mai bine platite. Asta este cea mai buna cale de a-i ajuta pe șomeri si pe cei amenințați sa-si piarda slujbele in viitor.

Nici strategiile guvernului, nici subvențiile nu pot produce revenire economica. Daca este in interes național sa ajutam o firma in dificultate, acest ajutor trebuie sa fie temporar si din ce in ce mai mic. Speram cu toții ca acele companii care sunt acum ajutate de catre contribuabili vor fi capabile curand sa reușeasca singure; dar succesul sau eșecul sta in mainile lor.

Intreprinderile mici

Crearea de noi joburi depinde in mare masura de succesul intreprinderilor mici. Reducerea taxarii, simplificarea TVA sunt cheia viitorului lor. Vom reduce numarul formularelor oficiale si le vom simplifica.

Sa dam sens securitații sociale

Sistemul nostru de securitate sociala este acum așa de complicat, ca nici unii specialiști ai Ministerului nu il ințeleg. Taxarea incepe la un nivel atat de scazut, ca mulți oameni sunt taxați ca sa plateasca pentru propriile lor ajutoare sociale. Prea adesea oamenii caștiga mai puțin, sau la fel, daca muncesc, ca si daca stau pe ajutor social.

Sa refacem dorința de a munci inseamna, in primul rand, sa reducem taxele.

Un nou inceput

Nu facem promisiuni stralucitoare. Dezamagirea repetata a așteptarilor tot mai mari a dus la o profunda neincredere in promisiunile politicienilor. Multe lucruri vor trebui pur si simplu sa aștepte pana cand economia iși va reveni si vom crea din nou bogația de care depind atat de multe altele.

Anii minciunilor si falsului optimism s-au terminat. E timpul pentru un nou inceput.

Nota finala

Acestea sunt fragmente din Manifestul pe care Margaret Thatcher l-a lansat catre poporul britanic in 1979, inainte sa devina Prim Ministru pentru 11 ani.

M-am gandit sa-l traduc pentru ca Romania este acum intr-o situație mult mai grea decat era atunci Marea Britanie. Si nu dezastrul economic este cel mai inspaimantator. Ci faptul ca nu exista nici un partid politic care sa lupte onest impotriva puterii Statului, pentru libertatea si inițiativa individuala. Toate partidele romanești au fost la putere, s-au lasat corupte de ea, au intarit controlul Statului asupra noastra si au folosit Statul pentru imbogațirea personala.

Așa ca salvarea noastra este in afara acestui Parlament, in afara clasei politice, printre cetațeni. Sau nu mai e deloc.

Taierea salariilor bugetarilor lovește sectorul privat? Va arde de glume?

Asta e cea mai recenta prostie a sindicatelor. De ce e prostie:

1. Producatorul roman a ramas de fraier ani de zile.De 2 ani, presa urla ca 70% din consumul romanilor merge pe marfuri de import. Romanii s-au inghesuit sa-si cumpere plasme, mașini, frigidere – toate de import. Iar banii respectivi, sa fie clar: nu sunt banii noștri! Sunt bani imprumutați si care trebuie dați inapoi. Din impozitele platite de firmele private romanești, ca alta sursa nu e!

In Romania consumul n-are mare legatura cu producția. Bugetarii, cu salariile lor imense, nu bagau bani in buzunar producatorului roman. Tocmai invers: luau bani de la producatorul roman si ii dadeau producatorilor chinezi, japonezi, americani, unguri, germani etc.

Ați uitat ca toamna trecuta țaranii romani au aruncat laptele la porci, pentru ca in hipermarketuri se vinde lapte unguresc, francez si polonez? Ați uitat ca legumele din Turcia au scos de pe tarabe legumele romanești? Ați uitat ca romanii prefera sa-si faca concediile in Bulgaria?

Așa ca, liniștiți-va, bugetarilor: producatorii privați or sa fie cel mai puțin loviți de reducerile salariilor voastre. Oricum, e draguț ca ne purtați de grija.

2. Cine e afectat mai mult: hipermarketurile si imobiliarele.Hipermarketurile si “dezvoltatorii” imobiliari au beneficiat cel mai mult de “paranghelia” economica din ultimii 4 ani. Hipermarketurile sunt niște conducte, prin care banii romanești se scurg in exterior. Principalii clienți ai hipermarketurilor au fost tocmai bugetarii. Probabil ca hipermarketurile vor fi obligate sa concedieze oameni, intr-adevar.

3. Statul a concurat sectorul privat la salarii.Asta știe orice firma. Nu mai conta ce profit aveai. Nu mai conta starea reala a economiei. Daca nu dadeai salarii “ca la stat”, oamenii iți plecau si se angajau…la stat. Pentru ca statul chiar a angajat 600 000 de funcționari intre 2005 si 2008. Adica 150 000 de oameni pe an! Si inca 26 000 de oameni in 2009!

Așa a inceput criza: firmele romanesti au devenit necompetitive pe piața, pentru ca au fost obligate sa mareasca salariile, deci si preturile. Pana cand si-au pierdut clienții si au dat faliment. Si tot așa vom ieși din criza: cu preturi mici si cu salarii si mai mici, ca sa putem concura produsele chinezești. Invațați de la Logan, ca așa s-a impus pe piața germana!

Alta cale nu e.