Treptele normalitatii, treptele luciditatii 

M. Merleau-Ponty se intreba prin anii 50 fara facile retorisme, care mai poate fi resortul unei autentice democratii si a arhitecturii puterii, atata vreme cat, mandarinii ideologici implicati in jocul de-a macelul social, nu fac decat sa perpetueze o stare de fapt, imuni la orice acuzatie, anihiland prin mijloace represive, orice premisa a normalitatii.

Tocmai in acest sens, lumea actuala incearca sa restabileasca sanatatea organismului social, indeajuns de privat de exercitiul maturitatii, si cu precadere, claustrata in pseudoterapii politice de soc. In esenta, cum spunea Raymond Aron, democratia nu este manipulata ci, mai precis, deviata de la sensul ei originar, abordand acele fete ale lui Ianus, capabile sa acopere la momentul potrivit, orice masinatiuni politice, oracat de frivole ar fi acestea. Fetele normalitatii autohtone sunt deja instrumentate de acele false ierarhii stabilite in culise, asa cum se petrecea pe vremuri, in Atena lui Temistocle. Se ne amintim, ce s-a intamplat in Franta celei de-a V-a Republici, cand electoratul a fost silit sa creada in promisiunile de fatada ale unor pretinsi salvatori ai patriei, iar de aici, pana la practica suicidului politic, n-a mai fost decat un pas, cum afirma unul din fidelii colaboratori ai generalului De Gaulle, ministrul Culturii, Andre Malraux. De ce este necesara, azi mai mult ca oricand, recuperarea acelei identitati sfasiate a romanismului, cum o numea regretatul Mihai Botez ?

Fiindca, alternanta la putere devine o parte integranta a exercitiului democratic. Pe de alta parte, pentru ca exersarea simtului civic al unei natiuni este asa cum il intelegea acum 8 decenii un Constantin Stere marturia de sine statatoare a maturitatii si a deplinei igiene morale, pe care aceasta o poate dobandii si mai ales, recunoaste in clipele de cumpana ale evolutiei sale ( Memorii pentru cei ce vor veni, 1935 ). Este dificil de afirmat inca, data fiind conjuctura politica extrem de controversata, daca fostul partid de guvernamant va intra dupa aceste alegeri in structurile opozitiei; pozitia sa in noua configuratie a Parlamentului, este evident ingrata. Insa, potrivit legilor constitutionale in vigoare, acest mecanism al alternantei puterii devine destul de confuz, cu un iz premonitoriu in judecata electoratului, si de aceea orice derogare de la principiile juridice general acceptate, poate duce la marasm decizional si debusolare civica, in detrimentul unui rationament limpede, circumscris luciditatii si datoriei fata de societate. Responsabilitatea pentru viitoarea structura a Puterii, cat si a mecanismelor ei de coeziune interioara, revine prin urmare intregului esicher politic ( indiferent de doctrina, sau de dinamica influentelor colaterale, cum le numea fostul Secretar de Stat al Apararii, H. Kissinger).

Cu precadere in conditiile polituco-militare actuale Romania nu poate pierde pariul globalizarii ci dimpotriva, trebuie sa-si indrepte eforturile spre cucerirea unei alte strategii diplomatice, in fata noilor orizonturi europene, cu atat mai mult cu cat, Valery Giscard dEstaing, fondatorul Constitutiei europene isi exprima speranta ca statul roman va devenii curand, un partener loial in concertul natiunilor intemeietoare de constiinta culturala universala. Fie si pentru acest aspect, la 15 ani dupa recucerirea demnitatii este necesara, o noua modalitate de abordare a realitatilor autohtone, dincolo de cortina compromisurilor, de emisarii travestiti ai orizonturilor rosii, ce nu faceau decat sa perverteasca veritabila dimensiune romaneasca a existentei (C.Noica).