Traim in plin fantastic. Realitatea insasi nu este altceva decat fantasticul cel de toate zilele, care insa, din pricina noastra, a celor care il traim, si-a pierdut credibilitatea. Asta ne spune si M. Night Shyamalan, cel care a scris, produs si regizat “Doamna din apa” (Lady in the Water): „Problema cu noi, cand crestem, este ca uitam ca totul este posibil. Astfel, lucrurile pe care noi le credeam posibile a trebuit sa devina povestiri pentru copii.
Lucrurile pe care odinioara le stiam adevarate sunt acum deghizate in basme”. Un medic, Cleveland Heep, interpretat de Paul Giamatti, caruia i-au fost ucisi copiii si sotia, se refugiaza, cu gandul ca viata i-a fost furata, in postura de superintendent al unui complex de apartamente dintr-o suburbie a Philadelphiei. Imobilul este locuit de oameni veniti parca din toate colturile lumii, fiecare cu visul sau nastrusnic. Dar in canalele de sub imobil exista o lume paralela cu nimfe si monstri, aici cu o narfa transparenta – Story este numele ei – pe care o urmareste un scrunt semanand cu o hiena acoperita cu iarba. La momentul hotarat (acum incepe filmul nostru), cele doua lumi se intretaie si se leaga prin Cleveland si Story.
Misiunea lui este sa o ajute pe narfa sa plece cu vulturul Eatlon, zeul care o poate duce de aici inapoi in Lumea Albastra. Povestea spune ca… Story are menirea de a-i inspira pe oameni sa-si gaseasca adevaratul scop in viata. „Pentru a se conecta cu aceasta alta lume care coexista cu a lor, chiriasii trebuie sa redevina copii si sa creada ca orice este posibil. Eu – admite Shyamalan – oricand ma abat de la lucrul pe care doresc sa-l fac sunt chiar nefericit. Cand vad oameni care nu stralucesc, care nu reflecta acel sentiment pe care il recunosti in oamenii care te inspira, stiu ca ei nu fac lucrul pe care ar trebui sa-l faca.
Nu si-au gasit scopul in viata.” Mesajul acestui film, al povestii despre Story, este speranta. Speranta ca fiecare dintre locuitorii acestei planete va sti de ce i-a fost dat sa traiasca aici si acum.
