Ca sa nu dea faliment, orice firma trebuie sa faca vanzari. Fara vanzari, producția poate sa creasca pana la cer; ca ramii cu marfa in mina. Dar ca sa faca vanzari, o firma trebuie sa aiba agenți buni de vanzari. Ca sa ai un agent bun de vanzari, trebuie sa ii dai comision din ce caștiga. Daca poate sa traiasca din salariul fix, nimeni nu mai e interesat sa-si rupa pantofii dupa clienți. Iar un agent de vanzari bun, poate sa lucreze cu mai multe firme in același timp. Si pentru firme, asta e perfect: pentru ca fiecare euro cheltuit peste comision, inseamna o creștere a prețului produsului. Economia reala are nevoie de flexibilitate.Cand o sa-si revina economia romaneasca? Foarte simplu: cand o sa reinceapa vanzarile. O tara bogata, e o tara in care cei mai bine platiți sunt agenții de vanzari. Iar ca sa reincepem sa vindem, ne trebuie produse ieftine (așa se vinde Loganul in Europa).
Ce face in schimb statul?
Statul roman nu permite contractul de comision, decat ca anexa a contractului de munca. Așa ca, indiferent daca vinde mult sau puțin, orice agent de vanzari are siguranța locului de munca. Exact ca un funcționar public. Evident, economia reala a cautat portițe in legislație (drepturi de autor, angajari ca PFA etc.), pentru ca firmele private incearca (si vor incerca intotdeauna) sa supraviețuiasca. Dar politicienii romani nu s-au oprit aici. Prin extinderea plații contribuțiilor, se transforma orice contract, in contract de munca. Practic, toți devenim funcționari de stat. Si cit de bine merge sistemul de stat, știm cu toții. Nimeni nu va mai fi interesat de performanta. Mai rau, preturile produselor romanești vor creste. Cine sa le mai cumpere? Si atunci, de unde revenire economica?
De ce face statul asta?
Pentru ca e in faliment. Anul trecut, politicienii spuneau increzuți: “banii de la FMI nu merg, domnule, la salarii si pensii. Bugetul are si resurse proprii, nu doar banii de la FMI”. Acum au renunțat la orice rușine si recunosc pe fata ca, fara mila FMI, funcționarii si pensionarii ramaneau cu buzunarele goale. Dar, ne incurajeaza ei, in a doua jumatate a anului (adica exact dupa ce se termina banii de la FMI!) firmele romanești or sa-si revina, si totul va fi bine.
Asta nu e nici macar un vis, ci o halucinație. Chiar daca absolut toate firmele din Romania ar reveni la nivelul din 2006-2008 (evident imposibil), si chiar daca toți patronii si angajații din privat ar fi de acord sa lucreze ca sclavi (pe gratis), si sa-si dea toți banii statului, tot e imposibil ca 1 200 000 de angajați din sistemul privat sa tina in spate o tara de 20 de milioane de oameni (funcționari, pensionari, companii de stat falimentare, elevi, studenți, șomeri etc.) Pur si simplu, in Romania, prea putina lume face bani, si prea multa lume ii consuma. Iar prosperitatea din 2007-2008 nu s-a bazat pe o creștere a economiei reale. Ci pe o schema piramidala, denumita “boom imobiliar”. Care nu se va mai repeta niciodata. Ce fraier o sa mai cumpere cladiri in Romania, dupa ce se știe ca s-au pierdut aici zeci si sute de milioane de euro?
Care este soluția?
Pai nu exista soluție. Dupa 20 de ani, Romania a ramas tot o tara socialista, cu un stat care fura de la cetațeni, si cu cetațeni care fura de la stat. Si, ca orice stat socialist, ne prabușim acum, cand nu mai e nimic de furat. Dar nu trebuie sa ne intristam. Dupa prabușire, o sa cautam prin daramaturi, o sa recuperam ce se poate si, caramida cu caramida, o sa incepem sa construim incet, in fine, capitalismul.Ce știm cu toții:
