Encefalopatia hepatica (EH) reprezinta o suferinta de natura metabolica a sistemului nervos central, acuta sau cronica, potential reversibila si care apare la pacientii cu boli hepatice insotite de tulburari severe ale functiei hepatocelulare sau la pacientii cu sunturi porto-sistemice spontane sau chirurgicale (scurtcircuitarea ficatului prin legaturile formate intre circulatia sistemului venos portal si cea sistemica).
Patogeneza (cauza care genereaza aceasta afectiune patologica) este multifactoriala, insa cea mai importanta este ipoteza toxica, care presupune acumularea in sange de metaboliti toxici (amoniacul fiind principala toxina implicata), din cauza insuficientei hepatice sau suntarii ficatului prin legaturile porto-sistemice.
Factorii precipitanti ai EH sunt: hemoragia digestiva, aportul excesiv de proteine alimentare, constipatia, deshidratarea (diaree, administrare de laxative, varsaturi, paracenteza), administrarea de sedative sau diuretice (medicamente care stimuleaza procesul de formare a urinei), infectiile, interventiile chirurgicale, hepatitele acute aparute pe fondul cirozei hepatice.
Diagnosticul se face pe criterii clinice – sindromul de EH, ce cuprinde 4 stadii.
Stadiul I consta in somnolenta sau insomnie, modificari psihoemotionale (euforie/ depresie), scaderea atentiei, iritabilitate, lentoare psihomotorie.
Stadiul II evidentiaza apatie/ letargie, inversarea ritmului somn-veghe, dezorientare intermitenta, tulburari de comportament, mentale si de vorbire, flapping tremor (tremor involuntar si sacadat al falangelor mainii aflate in extensie).
In stadiul III apar confuzia, dezorientarea temporo-spatiala majora, comportamentul bizar, incapacitatea de a efectua operatiuni mentale, iar stadiul IV este reprezentat de coma.
Scara Glasgow si testele psihometrice apreciaza nivelul de constienta al pacientului si diagnosticheaza EH minima. De asemenea, este importanta recunoasterea cauzei EH si identificarea factorilor precipitanti.
Prognosticul depinde de stadiul evolutiv al bolii de baza, precum si de gradul EH.
Electroencefalograma (EEG) poate pune in evidenta indici de prognostic sever de genul undelor trifazice paroxistice sau scaderii marcate a amplitudinii undelor. Coma asociata insuficientei hepatice fulminante provoaca deces in 80% din cazuri.
Tratamentul cuprinde metode care vizeaza in primul rand inlaturarea factorilor precipitanti si scaderea amoniacului din sange, dar si ameliorarea simptomelor neurologice, corectarea profilului de aminoacizi, masuri terapeutice generale sau metode terapeutice chirurgicale (transplant hepatic, recalibrarea sunturilor).
Principala metoda terapeutica deriva din ipoteza toxicitatii amoniacului si consta in scaderea aportului de proteine animale, evacuarea continutului colonului – prin administrare de dizaharide sintetice (Lactuloza) pe cale orala si prin efectuarea de clisme cu ph neutru sau acid (clismele alcaline sunt contraindicate!), administrarea de antibiotice neresorbabile care inhiba activitatea florei bacteriene (Rifaximina), administrarea de substante amoniofixatoare (acid glutamic, acid aspartic, ornitin-aspartat, saruri de zinc).
Masurile terapeutice generale urmaresc asigurarea suportului nutritional (glucoza, vitamine din grupul B), corectarea tulburarilor hidroelectrolitice si a hipoxiei si intubare oro-traheala la pacientii comatosi, toate in contextul monitorizarii permanente a functiilor vitale.
