O UE divizata se intalneste cu Blinken pentru a pregati un raspuns „ferm” si „rapid” la o posibila invazie rusa a Ucrainei

“Este o intorsatura destul de interesanta pe care o vedem in Europa. Nu este clar ce fac ei. Poate reamintind restului lumii ca exista atunci cand nici macar nu sunt in aceste conversatii.” Aceste cuvinte ale lui Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, dupa ce a incheiat intalnirea cu omologul sau american Anthony Blinken la Geneva, sunt un bun exemplu al modului in care Kremlinul vede rolul europenilor: rezidual.

UE ca bloc nu participa la niciuna dintre negocierile care au loc in aceste saptamani pentru reducerea tensiunii de la granita cu Ucraina. La Bruxelles repeta ca rusii vor trebui sa discute cu europenii „fie ca le place sau nu”, dar sunt constienti ca singura optiune acceptabila a lui Putin in acest moment este mentinerea dialogului privind securitatea europeana cu Statele Unite.

Negocierile de vineri din orasul elvetian lasa un gust dulce-amarui: se castiga timp, dar se pierde o alta ocazie de a exclude un nou razboi pe Vechiul Continent. Iar Bruxelles-ul isi cauta locul in aceasta macrocriza. “Nu se va decide nimic despre europeni fara europeni. Este de neconceput ca orice decizie sa se ia fara noi”, reitereaza surse comunitare.

Cei 27 de ministri europeni de externe se intalnesc luni la Bruxelles pentru a masura temperatura situatiei actuale si a incerca sa stabileasca o coordonare transatlantica cu Blinken, care va participa prin videoconferinta. Cu toate acestea, este de asteptat ca in cadrul intalnirii sa nu iasa nicio decizie in afara de reiterarea amenintarii costului politic si economic ridicat pe care l-ar avea pentru Rusia o interventie militara in Ucraina.

Ursula von der Leyen insasi, presedintele Comisiei Europene, a avertizat recent ca o reinvazie rusa a vecinului ei ar avea consecinte economice si financiare „masive”. Dar in capitala comunitatii poarta aceste pregatiri cu mare atentie pentru a nu-si dezvalui cardurile, desi surse familiare cu negocierea asigura ca, daca se va derula cel mai rau scenariu, UE ar raspunde „ferm” in cateva zile. “Nu stim ce vor face rusii, dar ne confruntam cu cea mai importanta situatie de securitate din Europa de la sfarsitul Razboiului Rece. Si raspunsul european va raspunde provocarii”, spun acestia.

Europenii dezbat diverse optiuni, dar nu au o schema inchisa. Nici Comisia Europeana nu a prezentat Consiliului o lista de sanctiuni. Printre optiunile aflate in discutie se numara restrictii la exporturi, inclusiv gaze, limitari ale schimburilor comerciale sau deconectarea Rusiei de la sistemul interbancar SWIFT, care ar lasa aparatul financiar al tarii practic izolat. Aceasta ultima miscare a fost aplicata doar Iranului.

Ministrii, insa, nu vor discuta luni sfera sanctiunilor. Si, desigur, nu vor mai fi aprobate masuri restrictive. UE reinnoieste progresiv sanctiunile pe care le-a impus Rusiei de la anexarea Crimeei si invazia Donbasului in 2014. Impreuna cu cele pe care le-a mentinut asupra Iranului, sunt cele mai puternice din istoria clubului comunitar. Iar o noua agresiune rusa impotriva vecinului sau ar insemna un alt firewall „fara precedent” menit sa puna la colt regimul Putin si sa sufoce economia tarii.

Diviziunea in Europa

Cei Douazeci si sapte converg in fundal, dar difera ca forma. Ei sustin sa se raspunda cu mai multe sanctiuni daca exista o escaladare de orice fel. Dar Orientul si Tarile Baltice le doresc acum, preventive si de anvergura. In timp ce altii condusi de Germania si Franta pledeaza pentru calm si exploateaza canalele diplomatice. De asemenea, sunt de acord asupra angajamentului pentru dialog, dar in timp ce Macron activeaza cheia pentru ca UE sa aiba o voce si un vot in negocieri, altii precum Spania – care este pozitia majoritara – isi subordoneaza presedintele rolului Statelor Unite si NATO. In urma cu cateva luni, europenii nici macar nu au reusit sa se puna de acord asupra unei intalniri la nivel UE-Putin, lucru care cu siguranta nu statea bine cu mandria presedintelui rus.

Desi europenii insista ca ne confruntam cu cea mai volatila situatie de securitate din ultimele trei decenii, limitarile lor in materie externa si de aparare au facut ca reactia lor sa se limiteze la sfera NATO. Nici aici nu exista unitate. Spania si Tarile de Jos au trimis luptatori-bombardiere si nave ca parte a misiunii Aliantei. Estonia, Letonia si Lituania vor trimite materiale precum rachete antiaeriene la Kiev. Dar, pe de alta parte, Franta si Germania refuza sa furnizeze echipament de armament si cauta sa reactiveze dialogul in formatul Normandiei (o masa care aseaza Berlinul, Parisul, Kievul si Moscova).

In timp ce ruta diplomatica este exploatata, ambele parti continua sa se inarmeze in paralel. Rusia a mobilizat trupe in Belarus si refuza sa-i retraga pe cei 106.000 de soldati pe care ii intretine in Ucraina. La randul lor, Statele Unite au dat unda verde unui pachet de 200 de milioane de euro Ucrainei care furnizeaza provizii medicale si munitie pentru o posibila lupta, desi cei ai lui Biden exclud momentan desfasurarea de trupe. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a subliniat recent ca, daca Rusia a vrut sa reduca prezenta atlantica pe flancul estic, realizeaza exact contrariul.

Sanctiuni pe masa

Lavrov cere sa coboare „isteria” Occidentului in fata a ceea ce el considera o amenintare „imaginara”. Occidentul raspunde ca singura modalitate de a face acest lucru este retragerea trupelor din Ucraina. In acest scenariu Molotov, liniile rosii ale partidelor nu se misca. Rusia cere garantii legale ca NATO sa nu se extinda spre Est, precum si retragerea materialului de razboi de la aliatii de la granitele sale. Statele Unite vor raspunde acestor solicitari saptamana viitoare. Este singura lovitura in fata semnata la Geneva. Din acest motiv, zilele urmatoare si reactia Moscovei vor fi decisive pentru viitorul acestei crize care tine Europa pe cap. Washingtonul asigura ca va consulta acest document cu aliatii sai europeni inainte de a-l trimite la Kremlin.

Nimeni nu stie care va fi rezultatul acestei crize. Dar exista un lucru asupra caruia toata lumea este de acord: Putin isi va face mandria sa prevaleze si nu va permite ca Rusia sa fie proiectata ca un invins. Din acest motiv, cu pozitiile atat de opuse si ireconciliabile, toate optiunile sunt deschise. Seful Marinei Germane a subliniat recent ca „presedintele Rusiei vrea doar respect”. “Si ma rog, costul de a i-o da este mic. Peninsula Crimeea a disparut si nu se va mai intoarce (…) Putin preseaza pentru ca stie ca poate face asta pentru a diviza UE, dar tot ce cauta este respect”, a spus el.

Ce ne spune lectia Crimeei

UE a impus primele sale sanctiuni Rusiei la o zi dupa referendumul din Crimeea, care a consumat o anexare nerecunoscuta de comunitatea internationala. De atunci, relatiile Bruxelles-Moscova nu au mai ridicat capul. Masurile, insa, nu au afectat oficiali sau oligarhi rusi importanti si, desi au avut un impact notabil asupra economiei tarii, nu au indeplinit obiectivul disuasiv pentru care sunt concepute.In acesti ani, Rusia a trecut de la a fi pentru UE de la un vecin strategic la o bataie de cap strategica. Putin a reusit sa reziste atacului sanctiunilor internationale modelandu-si modelul economic. Dar europenilor le-a lipsit o viziune pe termen lung si au fost lasati la cheremul dependentei lor energetice de Kremlin, de la care importa mai mult de 40% din gaz. In acest echilibru geopolitic, energie economica si de inalta tensiune nimeni nu isi arata cardurile. Dar optiunea de a avea intalniri putin substantiale nu poate fi prelungita sine die. Prin urmare, urmatoarele cateva zile vor fi cheie pentru viitorul imediat al securitatii in Europa.