La ce sa te astepti de la o seara ungureasca

Așadar, ai decis sa faci o calatorie in Ungaria, in zona Debrecen mai exact. Atras de csikosi sau de izvoarele balneare, de faptul ca e aproape de Oradea, ai zis ca merita o tura. Și fiindca cineva din grup a pomenit ceva, ți-ai spus ca da,  e loc și de o seara tradiționala ungureasca.

Dar unde gasești așa ceva și la ce sa te aștepți?

Sa luam drept exemplu pe Tuba Tanya, un locșor in mijlocul pustei. Acum 200 de ani chiar era in mijlocul pustei; acum ai drum pana acolo și Debrecenul e la o aruncatura de baț.  E mai degraba un complex, caci aici o sa gasești o casa batraneasca și cateva mai noi, construite in același stil. Adaugi grajduri multe, animale și mai multe,  cateva  hectare și obții o ferma. Un loc in care oamenii poposesc ca sa manance și sa se odihneasca. Dar asta e doar o prejudecata.  

Ai ajuns la Tuba Tanya. Parchezi mașina și esti intampinat de insași proprietarul locului, ca un oaspete de seama ce ești. Daca acesta, printr-o imprejurare nefasta de forțe, nu este, atunci fiul sau preia ceremonia de intampinare.  Momentul este marcat cum se cuvinte – dupa “Bine ați venit!” se pocnește din bici așa cum numai un ungur din Campia Maghiara de Nord știe s-o faca.

Așteapta-te sa fii dus mai intai in casa batraneasca și sa se ți se prezinte povestea ei.Casa batraneasca e o bucata lipsa dintr-un muzeu al satului maghiar. In mod ciudat, mobila este din Transilvania- nu se știe daca de data recenta din Transilvania sau de secole din Transilvania. Oricum, se verifica vorba ca oriunde te duci gasești o bucațica de acasa.Abia apoi ești condus in “casa – restaurant”, unde vei fi intampinat voios de formația localului: porturi tradiționale, instrumente taranești, rudimentare și ciudațele, mustați și voioșie-n cantec.

E drept, daca ești barbat, trebuie sa te aștepți la o primire speciala. Prin aceste parti ale Ungariei, asta inseamna ca ți se ofera palinca, direct din butoiaș. Se da drumul la licoare și tot ce trebuie sa faci tu este sa ții gura deschisa (ocazional,  sa inghiți). Cel mai barbat e cel care bea cel mai mult.Acum, cu aperitivul la bord, poți sa purcezi la mancare. Adica la aperitivul solid, denumit și “viagra ungureasca”. Pita groasa, sos cu usturoi și slanina prajita. Ti se da doar o felie și bine se face.Urmeaza ciorba. Nu gulaș, ci perișoare. Nu regreți ca nu e gulaș. Dupa aperitiv și felul intai te așteapta o porție de aer curat și un show de pocnit bice. Sa manuiești biciul e un pic mai greu decat crezi. Poți ajunge foarte ușor sa fii un personaj din desene animate care se pocnește singur. Unde mai pui ca aceste bice se pocnesc la unison. Un fel de gimnastica sincron dar doar pentru baieți.Și fiindca felul doi mai dureaza, poți sa faci un tur al moșiei, care e mult mai intinsa decat pare.

Așteapta-te sa vezi multe multe animale. Porcușori mici și blanoși, capre cu coarne tirbușon, gaini, rațe, gaște – tot manualul de animale domestice de la gradinița. 

Poți sa admiri apusul sau sa mangai magarușul. Oricum, nu intarzia prea mult caci vine felul doi. Carne, bineințeles. De pe moșie, bineințeles.

Și mancarea o digeri mai bine cand ți se canta și ți se face o parada a șubelor locale. Foarte importanta șuba in pusta. Se spune ca este primul lucru pe care ciobanul il arunca in car inainte de a porni la drum. E o chestie multifuncționala – e patura, e cort, e pelerina de ploaie, e frigider (se spune ca slanina și palinca sunt ferite de caldura in buzunarele interioare). Exista, bineinteles, și o șuba subțire, alba, curata, atent decorata – șuba de duminica. A se purta doar in sat.

Așteapta-te sa primești desert. Asteapta-te sa fie bun, sa mai iei o porție cu un pahar de vin roze.Apoi ești luat la dans – un csardas, un dans tradițional maghiar. In principiu nu ai cum sa scapi. Vei fi invartit de atatea ori și atat de repede, incat vrei regreta ca nu ai indoit vinul cu apa.Dar de abia acum incepe adevarata petrecere. Muzica, pauza de prezentare a instrumentelor, pipairea instrumentelor de catre oaspeți (buhaiul face furori),  apoi iar muzica cu demonstrație de dansuri din partea gazdei.

“Acum o sa va arat un dans care se numește verbunkos. In secolul al XIX-lea, era folosit de soldații Imperiului Austro-Ungar pentru a recruta noi oameni. Tinerii din sat veneau la carciuma și gaseau aici mulți soldați, aranjați, in uniforma nou-nouța, impecabila. Un soldat incepea sa danseze acest verbunkos. Țaranii erau vrajiți –  viața de soldat trebuie sa fie una tare frumoasa: haine draguțe, dansuri in fiecare seara. Și semnau. Și abia a doua zi iși dadeau seama ca au facut o greșeala mare și ca in urmatorii trei ani viața numai un dans nu va fi.”

Nu te aștepta insa ca totul sa se termine cu un dans militar și cu aceasta nota ușor trista. Nu așa trebuie sa plece oaspeții de acolo, chit ca desertul s-a terminat de mult. Ultima reprezentație are nevoie de un cobai. Ești invitat in fata, in vazul tuturor. Trebuie sa urmezi cu atenție toate mișcarile pe care le face gazda. El face ceva, tu-l imiți. El ajunge curand la concluzia ca mișcarile tale sunt proaste, ca așa nu se poate, ca ai nevoie de o camașa de-a locului ca sa poți sa te miști in voie. Lecția se reia. La fel și nemulțumirea. Te trezești ca trebuie sa imbraci niște pantaloni imenși, care se strang la brau, ca sa poți executa acele mișcari. Și tot nu-i bine, deși incerci. Poate daca ți se dau niște cizme. Și o palarie. Și o vesta. Și o mustața. In mod sigur poți sa dansezi mai bine cu mustața.La final, ești un csikos adevarat, chiar daca nu știi sa dansezi.

Și ca sa fii un csikos complet, ți se aduce și un cal.Poți mustaci liniștit. Seara asta ungureasca chiar a fost o idee buna.

Oprirea  la Tuba Tanya – ca și infotripul, de altfel – a fost ideea reprezentanților agenției Hedon Express și a celor de la Oficiului de Turism al Ungariei. Și nu a fost nimic din ce ma așteptam sa fie.