Plaje pustii… la Marea Nordului

Probabil zambiti deja in coltul gurii, zicand ca oricum e frig la Marea Nordului. Plajele despre care vorbesc sunt pe salba de insule olandeze la Marea Nordului: Texel, Vlieland, Terscheling, Ameland si Schiermonnikoog, si sunt pustii in aprilie si, poate, mai.

Deja la sfarsitul lui mai, feriboturile care pleaca din ora in ora spre insule sunt pline de turisti. Nu sunt neaparat turisti internationali, sunt si olandezi sau germani care isi petrec week-endul sau o zi pe insula, avand in vedere ca acestea sunt foarte aproape, mai ales pentru cei din provincia Groningen si din nordul Germaniei.

Eu am ajuns doar pe Ameland si Schiermonnikoog (locul cu cea mai mica densitate a populatiei din Olanda) si mi-ar placea sa le vad pe toate.

Numele Schiermonnikoog e greu de pronuntat si pentru multi olandezi, dar norocul nostru este ca are o semnificatie. A apartinut unei manastiri de calugari cistercieni si numele se traduce prin “insula calugarilor gri”. Dupa trecerea la religia reformata, a fost in grija statului si apoi a devenit proprietate privata intre 1640 si 1945, cand a fost ultimul teritoriu eliberat de aliati, din mainile armatei germane. Intreaga insula este de fapt un parc national, iar in partea de est este restrictionat accesul pentru ca acolo sunt foarte multe pasari, specii protejate.

Am plecat la 5 dimineata (o dimineata de aprilie) din Groningen spre Lauwersoog, ca sa prindem primul feribot catre insula. Eram printre putinii temerari si eram pe punte ca sa vedem rasaritul de soare. Daca vrei sa stai la caldura, poti sa stai pe puntea interioara si sa-ti savurezi cafeaua privind marea si soarele. Mijloacele de transport sunt sincronizate, asa ca la coborare ne astepta un autobuz care sa ne duca spre centrul insulei, unde am ajuns prea devreme pentru a inchiria biciclete. Am fost in camping, am instalat corturile si apoi ne-am intors pentru biciclete. A fost pentru prima oara cand am condus o bicicleta cu 2 locuri – bicicleta tandem. Toti ceilalti erau pe bicicleta, eu ma simteam “sofer de tir”, dar m-am obisnuit si a fost minunat. Am vazut farul de pe insula, am fost pe una din plaje (era pustie), am dat ocolul insulei pe biciclete, ne-am luat pranzul in stil olandez (la o masa de camping tinand umbrelele pentru ca picura), am discutat despre multe si nimic… si ne-am intors acasa mai devreme decat prietenii nostri. De oboseala, era gata sa luam feribotul catre alta insula.

Ameland e a 4-a insula locuita a Olandei (de la Vest la Est) si referinte despre ea dateaza din secolul VIII. A fost inclusa sub patrimoniul Tarilor de Jos abia in 1803. Are in jur de 27 de km de la vest la est si aproape 3 de la nord la sud. Remarcabila e diferenta intre peisajul din nord si peisajul din sudul insulei. Casele traditionale apartin “comandorilor”, capitanii vaselor cu care se vanau balene. Cea mai veche dateaza din 1651… si asta se stie pentru ca frontonul caselor are anul scris cu mici ancore.

Aici am ajuns o luna mai tarziu, cu un prieten din Romania. Ne-am luat bilet “combinat” dus-intors, care includea in 22 de euro pretul autocarului de la Groningen la Holwerd, pretul feribotului si un bilet de autobuz pe insula. Drumul cu autocarul e minunat intr-o zi insorita pentru ca traversezi si provincia Friesland si provincia Groningen.

Pe insula am ajuns din nou la un centru de inchirieri de biciclete si am “batut saua” ca sa ne duca prin toate oraselele insulei, pe plaja, la moara de vant, la muzeul marin. Am bagat piciorusele in apa suficient cat sa inghetam, am incercat sa facem un pic de plaja, dar vantul ne-a descurajat. Asa ne-am prins de ce lunile preferate de turisti sunt iulie si august.

Eu sunt fascinata de morile de vant olandeze, asa ca atunci cand am vazut ca exista o astfel de moara, am pornit in directia ei. Bineinteles, ca am pierdut-o din vizor atunci cand ne apropiam si ne-am invartit jumatate de ora in jurul ei, pana sa ajungem de fapt. Era muzeu deschis publicului, dar noi am ajuns duminica, atunci cand era inchis. Cel mai mult imi place ideea de a transforma o moara de vant in casa de locuit. Ar fi magnific sa pot sa intru sa vad cum arata o astfel de casa.

Din nou, pranz in mijlocul naturii, inghetata de la toneta de pe marginea drumului, o noua tura cu bicicleta si feribotul spre casa.

Intre continent si insule este WaddenSea, o zona cu flux si reflux ce face parte din Marea Nordului si are multe portiuni plate si pline de noroi. De altfel, Wad inseamna “loc plat cu noroi”, in olandeza. La prima incursiune pe insule, am trecut peste un firicel de apa ca sa ajungem la plaja. Peste o ora, acelasi firicel de apa era de netrecut. Ne-am udat toti pana la brau si apa nu era calda (era mai mult decat rece). Am aflat mai tarziu ca in perioada aprilie-mai exista tururi organizate de Wadenlopen (efectiv, mers prin noroi) intre insule. Nivelul marii este foarte mic, in anumite momente nu este apa, asa ca lumea care se incumeta poate sa treaca intr-o singura zi de la o insula la alta. Exista instructori specializati pentru ca se pot intampla si cazuri in care nivelul apei sa urce mai repede decat te-ai astepta. Oricum… ar fi interesanta o zi cu cizme de cauciuc pana la genunchi si plimbare in namol. Ce ziceti?