Plaje pustii… la Marea Nordului

Probabil zambiti deja in coltul gurii, zicand ca oricum e frig la Marea Nordului. Plajele despre care vorbesc sunt pe salba de insule olandeze la Marea Nordului: Texel, Vlieland, Terscheling, Ameland si Schiermonnikoog, si sunt pustii in aprilie si, poate, mai.

Deja la sfarsitul lui mai, feriboturile care pleaca din ora in ora spre insule sunt pline de turisti. Nu sunt neaparat turisti internationali, sunt si olandezi sau germani care isi petrec week-endul sau o zi pe insula, avand in vedere ca acestea sunt foarte aproape, mai ales pentru cei din provincia Groningen si din nordul Germaniei.

Eu am ajuns doar pe Ameland si Schiermonnikoog (locul cu cea mai mica densitate a populatiei din Olanda) si mi-ar placea sa le vad pe toate.

Numele Schiermonnikoog e greu de pronuntat si pentru multi olandezi, dar norocul nostru este ca are o semnificatie. A apartinut unei manastiri de calugari cistercieni si numele se traduce prin “insula calugarilor gri”. Dupa trecerea la religia reformata, a fost in grija statului si apoi a devenit proprietate privata intre 1640 si 1945, cand a fost ultimul teritoriu eliberat de aliati, din mainile armatei germane. Intreaga insula este de fapt un parc national, iar in partea de est este restrictionat accesul pentru ca acolo sunt foarte multe pasari, specii protejate.

Am plecat la 5 dimineata (o dimineata de aprilie) din Groningen spre Lauwersoog, ca sa prindem primul feribot catre insula. Eram printre putinii temerari si eram pe punte ca sa vedem rasaritul de soare. Daca vrei sa stai la caldura, poti sa stai pe puntea interioara si sa-ti savurezi cafeaua privind marea si soarele. Mijloacele de transport sunt sincronizate, asa ca la coborare ne astepta un autobuz care sa ne duca spre centrul insulei, unde am ajuns prea devreme pentru a inchiria biciclete. Am fost in camping, am instalat corturile si apoi ne-am intors pentru biciclete. A fost pentru prima oara cand am condus o bicicleta cu 2 locuri – bicicleta tandem. Toti ceilalti erau pe bicicleta, eu ma simteam “sofer de tir”, dar m-am obisnuit si a fost minunat. Am vazut farul de pe insula, am fost pe una din plaje (era pustie), am dat ocolul insulei pe biciclete, ne-am luat pranzul in stil olandez (la o masa de camping tinand umbrelele pentru ca picura), am discutat despre multe si nimic… si ne-am intors acasa mai devreme decat prietenii nostri. De oboseala, era gata sa luam feribotul catre alta insula.

Ameland e a 4-a insula locuita a Olandei (de la Vest la Est) si referinte despre ea dateaza din secolul VIII. A fost inclusa sub patrimoniul Tarilor de Jos abia in 1803. Are in jur de 27 de km de la vest la est si aproape 3 de la nord la sud. Remarcabila e diferenta intre peisajul din nord si peisajul din sudul insulei. Casele traditionale apartin „comandorilor”, capitanii vaselor cu care se vanau balene. Cea mai veche dateaza din 1651… si asta se stie pentru ca frontonul caselor are anul scris cu mici ancore.

Aici am ajuns o luna mai tarziu, cu un prieten din Romania. Ne-am luat bilet “combinat” dus-intors, care includea in 22 de euro pretul autocarului de la Groningen la Holwerd, pretul feribotului si un bilet de autobuz pe insula. Drumul cu autocarul e minunat intr-o zi insorita pentru ca traversezi si provincia Friesland si provincia Groningen.

Pe insula am ajuns din nou la un centru de inchirieri de biciclete si am “batut saua” ca sa ne duca prin toate oraselele insulei, pe plaja, la moara de vant, la muzeul marin. Am bagat piciorusele in apa suficient cat sa inghetam, am incercat sa facem un pic de plaja, dar vantul ne-a descurajat. Asa ne-am prins de ce lunile preferate de turisti sunt iulie si august.

Eu sunt fascinata de morile de vant olandeze, asa ca atunci cand am vazut ca exista o astfel de moara, am pornit in directia ei. Bineinteles, ca am pierdut-o din vizor atunci cand ne apropiam si ne-am invartit jumatate de ora in jurul ei, pana sa ajungem de fapt. Era muzeu deschis publicului, dar noi am ajuns duminica, atunci cand era inchis. Cel mai mult imi place ideea de a transforma o moara de vant in casa de locuit. Ar fi magnific sa pot sa intru sa vad cum arata o astfel de casa.

Din nou, pranz in mijlocul naturii, inghetata de la toneta de pe marginea drumului, o noua tura cu bicicleta si feribotul spre casa.

Intre continent si insule este WaddenSea, o zona cu flux si reflux ce face parte din Marea Nordului si are multe portiuni plate si pline de noroi. De altfel, Wad inseamna “loc plat cu noroi”, in olandeza. La prima incursiune pe insule, am trecut peste un firicel de apa ca sa ajungem la plaja. Peste o ora, acelasi firicel de apa era de netrecut. Ne-am udat toti pana la brau si apa nu era calda (era mai mult decat rece). Am aflat mai tarziu ca in perioada aprilie-mai exista tururi organizate de Wadenlopen (efectiv, mers prin noroi) intre insule. Nivelul marii este foarte mic, in anumite momente nu este apa, asa ca lumea care se incumeta poate sa treaca intr-o singura zi de la o insula la alta. Exista instructori specializati pentru ca se pot intampla si cazuri in care nivelul apei sa urce mai repede decat te-ai astepta. Oricum… ar fi interesanta o zi cu cizme de cauciuc pana la genunchi si plimbare in namol. Ce ziceti?

Ce sa faci in zona Lacul Bled, Slovenia – vacanta romantica, de aventura sau cu copii

Recunosc, articolul acesta nu este (numai) pentru tine, este (si) pentru mine Cand am ajuns la Bled in luna de miere, asa cum fac mai mereu cand ajung undeva si dau peste un centru de informare pentru turisti sau o receptie de camping / hotel bine dotat(a) cu pliante, ma blindez cu tot ce mi se pare interesant. Si cum receptia campingului Bled era foarte bine dotata, am plecat de acolo cu un brat intreg de brosurele, harti si pliante, pe care le-am studiat cu ochi mari seara la masa, pana cand mi-a venit sa plang.

Aveam la dispozitie o singura zi (si nici macar aia nu era plina) in zona Bled, si in materialele astea am gasit lucruri de facut cat pentru o saptamana intreaga. Chiar doua daca e sa le faci chiar pe toate!

Asa ca n-am avut altceva de facut decat sa ma resemnez, sa imi aleg doar vreo trei experiente care se incadrau in timpul pe care il aveam la dispozitie, m-am ofticat maxim si am plecat mai departe a doua zi spre Ljubljana si mai apoi spre Parcul national al Lacurilor Plitvice, langa care aveam rezervare pentru urmatoarea seara.

Bled este cea mai frumoasa statiune montana din Slovenia. Lacul fotogenic cu o insulita in mijlocul lui pe care se afla o biserica si nimic mai mult, castelul medieval si pozitia lui ca si poarta in Parcul National Triglav o recomanda pentru acest titlu. Si drept marturie pentru acest lucru mai sta si faptul ca pe lac nu sunt permise barcile sau ambarcatiunile cu motor. Cumva nici nu pot sa imi imaginez lacul la fel de idilic daca ar fi permise…Dar sa nu mai lungim vorba, nu mai zic decat atat: daca nu aveai cumva planuri pentru vara viitoare, Lacul Bled mi se pare destinatia ideala. Iar daca aveai… atunci imi pare foarte rau ca ti le-am stricat. Nu ti le-am stricat inca? Mai vorbim dupa ce ajungi cu scroll-ul la finalul articolului

1.  Castelul Bled – cel mai vechi castel din Slovenia

Cum se ajunge? Se afla chiar pe malul lacului, dar la inaltime. Se poate ajunge cu masina sau pe jos, urcand o serie de scari ce pornesc de la mal.

Cat costa? Adulti: 8 euro, Copii: 3.5 euro

Program: Noiembrie – Martie: 8-18, Aprilie – Iunie: 8-20, Iulie – Octombrie 8-21

Cand e cel mai bine sa te duci: ideal dimineata

2. Cu barca sau canoe pana pe Insula Bled (inchiriezi sau platesti pe altul sa faca muschi vaslind)

Nu poti sa vii la Bled si sa nu te atraga insula ca un magnet. E atat de mica incat vrei sa vezi cat mai repede ce se poate ascunde pe ea. Si pe buna dreptate. Pe insula se gaseste doar o bisericuta frumoasa la care se ajunge urcand o serie de trepte. Turistii sunt atrasi si cu ceva in plus: “vino sa tragi clopotele bisericii si dorinta pe care ti-o pui se va indeplini”. Desigur, e distractiv, mai ales sa tragi de sfoara si sa auzi cum chiar tu cu manutele tale tragi clopotele, dar distractia asta de maxim 1 minut nu e chiar gratis, costa 3 euro

De unde iei barca? Locatiile de unde pleaca barci mari si de unde poti inchiria barci mici sunt trecute pe harta. Din unele locatii din care poti inchiria barca se poate inchiria si canoe (daca te atrage), dar nu te poate insoti decat inca o persoana.

Cat costa?

12 euro / persoana / dus-intors pana la insula daca iei barca din centrul orasului Bled. Dureaza in total cam 20 de min un drum dus, si te lasa 30 de min pe insula – mai mult n-ai ce sa faci. Dezavantajul este ca trebuie sa astepti pana se umple barca. Noi am stat cam 30 de minute. Avantajul e ca nu dai tu la vasle :)) Pretul acesta este valabil daca iei barca din centrul orasului Bled (cea mai mare distanta fata de insula). Am vazut barci care pleaca si de la Camping Bled, unde s-ar putea sa fie mai ieftin, pentru ca distanta e mai mica. Depinde de ora la care vrei sa mergi, si daca te intereseaza cum bate soarele si din ce directie vrei sa faci poze

sau

10 euro / ora / barcuta mica daca dai tu la vasle (avantajul e ca macar pleci cand vrei si te poti duce si in alta parte, nu numai pe insula – desi nu stiu unde altundeva ai vrea sa te duci)

3. La plaja pe malul lacului – MOKA sau cu plata

Cum se ajunge? Plajele sunt trecute pe harta

Cat costa? Cea de sub Castelul Bled costa 7 euro / zi pentru adulti (4 euro / zi pentru copii) iar cea de langa Camping Bled este GRATUITA. Aici gasesti mai multe informatii despre plaja cu plata, dar sunt in slovena.

Plaja cu plata, vazuta de la castelul Bled

Plaja fara plata de langa Camping Bled

Daca apa ti se pare un pic cam rece pentru gustul tau, poti incerca doar balacirea picioarelor Si asta poti s-o faci oriunde, gratis

4. Adrenalina pe Toboganul de vara si in parcul de aventura

Cum se ajunge? Toboganul de vara si parcul de aventura se afla in varful dealului Straza. Pana in varful dealului poti urca cu telescaunul sau pe jos. Dar daca vrei sa te dai de mai multe ori pe tobogan, nu cred ca vrei sa urci pe jos…

Statia de telescaun este localizata pe harta. Venind dinspre centru, dupa Vila Ajda, trebuie sa faci stanga si sa urci cateva scari pana la statia telescaunului.

Cat costa? 1 urcare cu telescaunul + 1 coborare cu toboganul costa 8 euro. Acesta este cel mai ieftin bilet. Recomand din suflet sa-ti iei mai multe coborari cu toboganul pentru ca este super distractiv. Pentru preturile de intrare in parcul de aventura (gen Aventura Parc de la Brasov) intra aici: http://www.pustolovski-park-bled.si/en/pricelist/

Program: Aprilie – Iunie + Septembrie: 11 – 18, Octombrie: 11 – 17, Iulie – August: 10 – 18

5. Canionul Vintgar

Cum se ajunge? In fiecare dimineata in jurul orei 10 sunt autobuze care pleaca de la Castelul Bled sau Camping Bled spre Vintgar. Intoarcerea se face aprox. 2 ore mai tarziu (in jurul orei 12). Pretul biletului de autobuz este 7 euro / dus-intors

Cat costa? Vizita canionului este 4 euro / persoana

Program: Iarna, canionul este inchis. Nu am gasit programul efectiv de vizitare, dar cred ca cel mai bine e sa mergi dimineata.

6. Excursie pana la cel mai tare punct de belvedere asupra lacului – MOKA

Sunt aproape sigura ca ai vazut deja genul acesta de poze faimoase cu insula de pe Lacul Bled, si muntii din fundal:

Eh, acestea nu sunt facute din avion, ci dintr-un punct de belvedere chiar usor accesibil. Este vorba de un traseu de 1 ora, destul de usor. Daca nu esti dispus sa urci, tot ce poti obtine este:

O poza de pe malul lacului

Sau o poza de la Castelul Bled

Cum se ajunge? Traseul incepe din apropierea Campingului Bled. Descrierea lui completa o gasiti aici.

Cat costa? E gratis. MOKA. FREE

Cand e cel mai bine sa te duci: In partea a doua a zilei, de preferinta cat mai spre seara. Nu te duce dimineata decat daca esti fotograf profesionist si tii neaparat sa faci poze contre-jour.

7. Aventura la puterea a treia: rafting / canyoning / hydrospeed

Fiind o statiune montana cu atat de multe posibilitati, veti gasi desigur si multe firme de aventura care va pot oferi excursii de rafting, canyoning si multe alte nazdravanii. Pentru o excursie scurta, cat mai aproape de lac, eu am gasit o plianta cu Adventures Rafting Bled (www.adventure-rafting.si). Pe langa rafting si canyoning, am gasit o noua smecherie care se cheama hydrospeed, pe care sigur as incerca-o.

8. Mocanita de Slovenia

Cum se ajunge? Gara este marcata pe harta.

Cat costa? Bilet dus-intors pentru adult: 41 euro, pentru copil: 25 euro, rezerva o zi intreaga (trenul pleaca din Bled la ora 9). Doar drumul dus dureaza 3 ore.

Biletele se rezerva doar in avans (recomand sa rezervi in momentul in care ai stabilit perioada de vacanta), prin agentie. Agentia are si bilete la 75 de euro, care includ si program de vizitare in plus fata de drumul cu mocanita. Aici gasesti toate detaliile.

Program: Mocanita pleaca doar de cateva ori pe an. Pentru 2013, datele sunt: Mai: 11, 25; Iunie: 1, 8, 15, 22; Iulie: 13, 27; August: 10, 24; Septembrie: 7, 14, 21; Octombrie: 5, 19; Noiembrie: 9.

9. Parc natural cu labirint pentru copii

As zice ca este o distractie nu numai pentru copiii mici, dar si pentru copiii mari, dat fiind ca adultii nu sunt exclusi de pe lista de preturi Toata familia se poate distra in labirint.

Cum se ajunge? Este destul de aproape de Castelul Bled. Se poate ajunge cu masina sau pe jos.

Cat costa? Adulti: 6 euro, copii: 5 euro, copii sub 6 ani: 4 euro, bilet de familie: 14 euro

Program: 13 August – 31 August: 10 – 19:30, Septembrie: 10 – 19, Octombrie: 10 – 18

Alta distractie pe care o recomand atat pentru copiii mici cat si pentru copiii mari este relaxarea pe malul lacului, unde poti poza lebede si ratuste. Nu stiu daca e bine sau nu sa le hranesti, dar vin foarte aproape de oameni si le poti admira in voie.

10. Pedalare pe bicicleta (electrica) prin Parcul National Triglav

In jurul lacului si in tot Parcul National Triglav se gasesc o multime de trasee de cicloturism, un adevarat paradis pentru cei obisnuiti cu pedalatul. Daca nu ai deloc experienta, cere recomandari pentru incepatori la centrul de informare pentru turisti.

De unde inchiriezi bicicleta? De la centrul de informare pentru turisti (vezi pe harta) poti inchiria biciclete electrice, iar la agentii de turism poti gasi biciclete normale.

BONUS: Excursii de aventura in imprejurimi

Pe langa toate aceste distractii locale, poate vrei sa faci o excursie de o zi in imprejurimile un pic mai indepartate. Eu am gasit o multime de pliante, din care mi-au sarit in ochi urmatoarele doua. Cum suna:

Rafting pe raul Soca – raul de smarald

Cascada Boka – una dintre cele mai pitoresti cascade din Slovenia

Canionul Tolminka – locul aflat la cea mai joasa altitudine din Parcul national Triglav, unde poti vedea Capul ursului, Podul diavolului, izvoare termale etc.

Aceasta este o excursie de o zi cu Maya Team. Detalii aici: www.maya.si

sau:

Parapanta, scuba diving, calarie pe munte, drumetie pana la izvorul raului Soca – raul de smarald, o sesiune de inot sub frumoasa cascada Kozjak, saritura de pe un pod de 12 metri… daca vrei Acestea sunt tot felul de aventuri oferite de echipa 3glav Adventures. Site-ul lor nu merge, dar poti citi recomandarile de pe Trip Advisor.

Ambele firme le gasesti in Bled si daca te atrage vreo aventura, mergi la sediul lor sa stabilesti cum, ce si cand.

Daca insa nu prea te incanta sporturile de aventura, dar vrei sa faci o excursie de o zi, afla ca in fiecare zi sunt autobuze si trenuri care pleaca din Bled spre Ljubljana, o capitala europeana care mie personal mi s-a parut ca merita cel putin 1 zi.

Sfaturi:Primul lucru pe care iti recomand sa il faci cand ajungi in zona este sa mergi la centrul de informare pentru turisti si sa iti iei pliante si orarele de tren si autobuze. Acolo le gasesti pe toate. De asemenea, gasesti informatii sub aceasta forma si la Receptia Campingului Bled. Nu conteaza ca nu stai acolo, intri pur si simplu si mergi la standul de pliante. Nu te intreaba nimeni nimic. Daca vrei sa faci multe din cele despre care ti-am spus mai sus, fa-ti cat de cat un plan inainte de plecare. Altfel o sa te prinda ultimele zile si o sa iti dati seama ca te-a furat peisajul si n-ai facut mai nimic. 

Distractie placuta!

Primavara culturala romaneasca a iernii, in Nurnberg

In Nurnberg, a inceput, in aceasta iarna, primavara culturala romaneasca. Astfel, in orasul natal al lui Albrecht Durer, a avut loc vernisajul expozitiei „Desemne si orizonturi“, al artistului plastic resitean Nicolae Ungar. Galeria gazda, Tiny Griffon, este o una tanara, deschisa publicului din luna octombrie a anului trecut.

Galeria se afla la colt de strada. Si asa cum este ea luminata in seara, pare a fi un zambet larg de pe un obraz pe celalalt al strazii. Intre buzele intrarii ne intimpina o fetita, cu parul lung, Rapunzel din poveste, cu un zambet abia ghicit de gioconda, si un baietel mai indraznet in privire, dar mai tacut. Alexandra si Thomas ne insotesc in galerie, se tin de mana, iar eu ma gandesc: ce frumos trebuie sa fie sa-ti petreci o parte din copilarie printre picturi. Printre picturile lui Nicolae Ungar, lucrari cu muzicalitatea culorilor din Anotimpurile lui Vivaldi.

Daca Durer credea ca arta se ascunde intr-adevar in natura, pictorul resitean reia aceasta convingere: Creatia suprema este natura, noi, artistii, nu putem decat a o completa prin harul dat de la Dumnezeu.. De aceea, arta mea este o ilustrare a naturii, o imagine inca nerezolvata a naturii. Peisajele sale, cu o vegetatie carnoasa a culorii, respira un puternic lirism, in fiecare lucrare se contureaza cate un element ca o pata despartitoare intre cer si pamant, aici o cascada, dincolo o moara, acoperisul unei case. Si mereu unificatoare, mereu acea atmosfera intalnita la Bruegel, spune Elisabeth Ochsenfeld, fosta profesoara de desen a lui Nicolae Ungar si prietena de aproape 30 de ani: Nicolae Ungar a crescut la Rudaria, acel loc rural sanatos, care nu a cunoscut denivelarea valorilor, si acest lucru se vede in modernismul liniei si culorii sale. Tusa larga, deschiderea formelor, acolo isi au si ele radacina, la Rudaria. Este un artist ce stie sa rada cromatic, cu trairi extrem de intense, ce experimenteaza, insa nu intr-un fel static, ci gestual.

Gesturile vizitatorilor se intensifica, discutiile se impletesc, picturile de pe pereti devin ochi – martori cromatici aa regasirii unor amintiri comune, sunt povesti despre Garana, sunt anecdote de sub acoperisul taberelor de arta, toate – confirmari ale celor spuse de Konrad Adenauer: traim cu totii sub acelasi cer, dar avem cu totii orizonturi diferite.

Alexandra si Thomas stau in fata unei ferestre si ne privesc. Si ma gandesc la Micul Print care marturisea Am renuntat la o cariera extraordinara de pictor la varsta de 6 ani, descurajat de insuccesul desenelor mele. Oamenii mari nu inteleg nimic si este obositor pentru un copil sa le dea mereu explicatii. Nicolae Ungar imi spune, ca un copil trebuie mereu incurajat, sa fie liber, sa-si foloseasca limbajul creativ, sa faca investigatii:

Sunt dascal de peste 30 de ani, dascalia este frumoasa, nu ai decit a invata de la copii. Dupa lectiile cu ei, ma intorc in atelierul meu si stiu ce am de facut. Urmatorul proiect va avea ca tema pamanturile. Va fi un peisaj documentar despre orasele istorice din Banat. Este multa manopera, bineinteles, plina de culoare “murdara”, dar asta face exact parte din placerea de a fi artist. Uneori, cand vad elevi in atelier care tin pensula intre buricul degetelor, le spun: Fiti murdari! De culoare, nu de altceva!

Alexandra si Thomas nu se mai tin de mana. Dau mana cu vizitatorii si isi iau incet ramas bun. E noapte peste zidurile Nurnbergului. Ziua ramane in urma noastra. Multe lucrari au ramas in urma lui Nicolae Ungar, multe le-a si distrus, un artist trebuie sa stie nu numai sa creeze, ci sa si distruga, ca sa se elibereze, sa faca loc pentru Nou.

Acest Nou este si Galeria Tiny Griffon din Nurnberg, la un colt de strada, in apropiere de biserica St. Sebaldus. Este creatia Cristinei Simion, fost manager general Edipresse AS-Romania. Pentru ca, si in viata, fiecare colt de strada iti ofera libertatea de a alege in ce directie sa te indrepti, Cristian Simion s-a mutat la Nurnberg, in Germania, incepand o noua viata: Galeria micului grifon incearca sa contopeasca imaginatia proprie creatiei cu forta acesteia, caci povestile pe care arta le spune sunt, nu doar incercari ale ochiului, ci si ale mintii. Desi spatiul artistic romanesc imi este familiar si mai usor accesibil, galeria are porti deschise artistilor de pretutindeni, dar mai cu seama din zone geografice incarcate de simboluri si care ascund un potential creator inca relativ putin cunoscut.

Crearea acestei galerii de arta, intr-un oras cu inca alte cateva zeci, este o poveste in sine, sunt incercari, sunt intalniri cu personaje care te ajuta sau te provoaca la lupta. Cu indrazneala si curaj, cu pasiune si credinta, cu tenacitate si incredere, Cristina Simion pregateste urmatoarele expozitii: Doru Tulcan, Iosif Stroia si Rudolf Kocsis, Mariana Drinceanu, Constantin Tofan si Ilie Bostan, Constantin Raducan. Ar fi mai usor sa pot promova un artist din Romania daca as putea organiza expozitii itinerante sau parteneriate cu alte galerii, din acelasi spatiu cultural sau din tari apropiate. Ar creste sansele ca respectivul artist sa devina cunoscut (sau mai cunoscut), ar putea fi exploatata si posibilitatea unor sponsorizari sau a unui mecenat, ar putea fi coordonate si impartite cheltuielile de promovare ale fiecarei galerii. Deocamdata, e un proiect in lucru si, sper, sa il pun la punct cat mai repede si mai bine – un cor se aude intotdeauna mai bine decat o singura voce.

E noapte in Nurnberg. Si e iarna. Anotimpul povestilor. Cristina Simion ramane in galerie si face ordine. Atenta la fiecare detaliu, o vad plecata in spatele pleoapelor asupra impresiilor din aceasta seara dar si asupra urmatoarelor evenimente. O poveste de iarna, scrisa nu intr-o carte, ci in viata unei femei.

Plictiseala micutilor in vacanta de vara

Copiii resimt mult mai intens plictiseala decat adultii, unul dintre principalele motive fiind nevoia unei permanente stimulari a creierului.

Vacantele de vara sunt, din nefericire, foarte plictisitoare pentru peste 40% din baieti si 60% din fete. Daca micutii de vrsta prescolara se plicitsesc destul de rar, odata cu trecerea la varsta scolara, plictiseala se simte din ce in ce mai intens in perioadele de inactivitate psihica. Practic, micutii se obisnuiesc cu un anume grad de stimulare a creierului. Chiar daca vacanta este mult asteptata, copilul nu se bucura deplin de ea dect in 50% din cazuri si aceasta in primele 45 de zile. Creierul obisnuit sa absoarba noi informatii chiar prin simplul contact cu mediul scolar va resimti foarte curnd lipsa acestor stimuli. Din acest motiv, mediul in care isi petrece vacanta un elev este foarte important, daca dorim sa-l salvam de chinurile plictiselii.

Vacanta acasa

E lesne de inteles ca micutul se va plictisi mai usor daca ramne in vacanta in locul cu care e obisnuit. Chiar daca are prieteni de joaca si iese in locuri diferite, plictiseala tot se va resimti. Din acest motiv, este recomandat sa-i oferiti posibilitatea sa poata sta ct mai mult in alte locuri, ideale fiind minivacantele la munte, macar o zi la doua saptamni. In lipsa totala de posibilitati de a-l scoate din oras, copilul trebuie sa se bucure de noi jucarii, spectacole, filme, compania pritenilor de joaca.

Vacanta in alte localitati

Daca micutul isi petrece o parte din vacanta intr-un oras, plictiseala poate aparea putin mai trziu dect in propria localitate. Insasi ideea ca este intr-un loc strain il face sa exploreze cu mai multa atentie fiecare peisaj, iar micile evenimente au un rasunet mai intens. Daca e vorba de un oras cu peisaje urbane asemanatoare propriei localitati, plictiseala apare ceva mai repede. Dimpotriva, un orasel micut, dar diferit arhitectural de cel de bastina intrzie aparitia senzatiei de plictiseala. Chiar si zona etnogeografica este uneori deosebit de importanta. Spre exemplu, un copil care locuieste in Craiova se va plictisi mai greu intr-un oras ca Turda, limbajul fiind usor diferit, intonatia si chiar tipul constitutional al ardelenilor putand reprezenta o sursa de stimuli. In cazul in care micutul locuieste in mediul urban si va petrece vacanta la tara, decorul si diferentele de comportamentu vor intrzia aparitia plictiselii, desi bineinteles ca este nevoie si de alti stimuli.

Vacanta la tara

Pentru multi copii care locuiesc in mediul urban, satul nu reprezinta o reala atractie pentru vacanta. Cu toate acestea, este verificat stiintific ca orice copil care depaseste o perioada scurta de acomodare nu mai priveste satul ca pe ceva plictisitor. Plictiseala in vacanta la tara apare numai in conditiile in care nu are posibilitatea de a se juca cu alti copii si nici nu este incurajat sa observe pitorescul naturii si al elementelor folclorice. Micutul care isi petrece vacanta la bunici sau la rude intr-un sat nu se poate plictisi daca descopera placerea de a se plimba cu unchiul sau bunicul prin padure, pe malul apelor, prin lanuri de porumb. Copilul care sta in vacanta la tara trebuie sa invete sa admire natura, sa o inteleaga, sa invete sa iubeasca animalele si mai ales sa intre in contact direct cu acestea. Multi parinti oraseni trebuie sa inteleaga ca jocul in iarba, culesul fructelor, fuga prin padure elimina plictiseala si favorizeaza dezvoltarea psihica normala. De asemenea, pescuitul, plimbarile cu caruta, eventual calaritul sunt elemente de stimulare care pot elimina total senzatia de plictiseala.

Plictiseala la mare

Majoritatea adultilor stiu ca marea este o atractie irezistibila pentru toti copiii, un fel de mic paradis in care nu se pot plictisi. Studii recente de psiho-sociologie au aratat insa ca peste 20% din copii se plictisesc pe litoral. Plictiseala apare cel mai adesea la 3-4 zile dupa sosire, fiind mai frecventa in statiunile in care vin mai putini copii. Astfel, in lipsa posibilitatii de a merge in parcuri de distractie sau la mici spectacole, unii copii se obisnuiesc prea repde cu placerea de a se balaci in apa si a privi marea si ambarcatiunile. Toti parintii ar trebui sa stie ca, odata ce sosesc intr-o statiune litorala, micutul nu se multumeste cu plaja, castelul de nisip si balaceala. Efectul excitant si apoi inhibant al ultravioletelor il fac pe micut mult mai dornic de noi stimuli, de noi senzatii. Din acest motiv, parintii trebuie sa ia in calculul timpul si banii necesari pentru toate distractiile pe care micutul pe poate intlni pe litoral. A merge in statiuni mai linistite ca 2 Mai sau Vama Veche nu este deloc o solutie deoarece intr-o statiune izolata plictiseala apare mai rapid.

Vacanta la munte

Teoretic, toti am putea spune ca muntele nu poate plictisi pe nimeni si in niciun caz pe copii. Realitatea poate fi insa cu totul alta. Spre exemplu, in conditiile in care merge cu masina intr-o zona montana si nu se face altceva dect gratar in aer liber, micutul se va plictisi in primele 6-7 ore de asa-zisa vacanta la munte. De asemenea, multi confunda concediul la munte cu un pelerinaj auto sau cu stabilirea intr-un hotel, de unde nu ies dect pentru a lua masa sau a se plimba, tot cu masina, prin imprejurimi. Pentru micut, aceasta mica schimbare este bine-venita, insa lipsa de miscare in natura, a jocului, a altor copii conduc la plictiseala chiar in primele doua zile. La munte, micutul trebuie sa simta natura, sa se miste in peisajul admirat, sa traiasca fiorul placut al frumusetii salbatice. Toti acesti stimuli, aparent neinsemnati, ofera o relaxare specifica si inlatura plictiseala.

Efecte nefaste asupra sanatatii

Studii recente efectuate de antropologii olandezi au aratat ca perioadele lungi de perceptie a starii de plictiseala au efect nefast att asupra biologiei creierului, ct si asupra conturarii personalitatii. Mai mult, cercetarile specialistilor in auxologia infantila (cresterea si dezvoltarea copilului) au evidentiat si alte efecte nefaste ale plictiselii asupra sanatatii, cum ar fi reducerea vitezei de crestere sau dezechilibrarea sexualizarii creierului.

Riscul reducerii vitezei de crestere

Senzatia de plictiseala scade controlul nervos al descarcarilor de hormoni de crestere (STH). Aceasta poate determina o reducere a vitezei de crestere a oaselor, remarcata prin realizarea unei staturi mai scunde. Datele antropologilor arata ca 100 de ore de plictiseala determina o scadere a staturii cu pna la 2 cm, fata de posiblitatile genetice reale. Un copil care a resimtit senzatia de plictiseala intens peste 300 de ore, in decursul a 3 ani consecutiv, poate masura la incheierea adolescentei cu 4 cm mai putin dect i-ar fi oferit posibilitatea genetica a organismului. De asemenea, exista si riscul dezechilibrarii sexualizarii creierului, o descoperire recenta a antropologilor francezi aratand ca plictiseala la vrste mici poate influenta mecanismele de configurare a creierului specific sexului masculin sau feminin.

Trei spectacole ale Operei din Iasi cu invitati speciali

Opera Nationala Romana din Iasi ii invita pe ieseni la trei spectacole cu invitati speciali in acest week-end si la inceputul saptaminii viitoare, pe 25, 26 si 27 iunie.Sambata, 25 iunie, la Casa de Cultura a Studentilor, de la ora 19.00concertul SUMMER FANTASY, sustinut de OPIS BAND. Invitati: Crina Matei si Adi Cristescu.

OpIs Band s-a infiintat in 2007, distributia initiala numarand doar sapte artisti. Astazi, trupa este alcatuita din 20 de muzicieni – absolventi ai Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi sau chiar cadre didactice ale aceleiasi universitati – specializati in apanajul tehnic si interpretativ al fiecarui instrument in parte, dar si doi solisti vocali. Artistii abordeaza diverse genuri muzicale cum ar fi jazz, blues sau dixieland.

Biletele pot fi cumparate de la Agentia Operei (str. stefan cel Mare si Sfant, nr. 8), de luni pana sambata, intre orele 10.00 – 17.00. Pretul unui bilet la acest concert este de 25 de lei – la stal, iar la balcon – 20 lei.

Duminica, 26 iunie, la Casa de Cultura a Studentilor, de la ora 18.30spectacolul BOEMA, cu participarea invitatilor – dirijor David Crescenzi (Opera Nationala Romana Timisoara), tenorul Marius Manea (Opera Nationala Bucuresti) in rolul lui Rodolfo si baritonul Adrian Marcan (Opera Brasov) in rolul lui Marcello.

David Crescenzi a studiat la Conservatorul din Pesaro, specializandu-se in dirijat de orchestra, pian, muzica corala si dirijat coral. S-a consacrat ca pianist acompaniator si asistent dirijor in diferite teatre și festivaluri lirice, atat in Italia cat si in strainatate, iar actualmente ca dirijor de orchestra si maestru de cor. Printre realizarile sale amintim colaborarea cu Teatrul Operei din Cairo, Egipt, in calitate de director artistic. intre anii 1999 si 2001 a fost Maestru de Cor la Teatrul „Carlo Felice” din Genova, iar in stagiunea 2004-2005 a fost adjunctul Directorului Muzical de la Teatrul „St. Carlo” din Napoli. Din anul 2002 colaboreaza cu Opera Nationala Romana din Timisoara. in vara anului 2008 la Arena „Sferisterio” din Macerata, Italia, a dirijat, in prima auditie, „Neues vom Tage” a  compozitorului german, Paul Hindemith.Marius Manea este absolvent al Universitatii Transilvania din Brasov, Facultatea de Muzica, sectia Canto. Intre 2001- 2002 si 2002-2004 a fost solist al Teatrului de Opera Brasov, iar din 2004 este solist al Operei Nationale Bucuresti. Palmaresul sau contine: Premiul Special al Juriului la Festivalul International de Canto „Haricleea Darclee”, Braila; Marele Premiu la Festivalul International de Canto „Traian Grozavescu” la Lugoj (2006); Premiul Special la Festivalul de la „Musiktheater Wien”(Austria).

Adrian Nicolae Marcan este  absolvent al Academiei de Muzica “G.Dima”din Cluj-Napoca, sectia-canto, clasa-prof. univ. G. Rosu. De-a lungul timpului a colaborat cu Opera Thessaloniki, Grecia, Opera Nationala Chisinau, Opera Tirana (Albania), dar si cu Teatro di Madrid, Spania.Din 2007, baritonul interpreteaza roluri la  Opera Nationala din Bucuresti in spectacolele „Don Giovanni” –  W.A. Mozart ; „Cenusareasa” – G. Rossini; „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti si „Golem” – N.Bretan. Din 1995 este solist al Operei din Brasov.

Boema este o opera in 4 acte de Giacomo Puccini. Libretul de Giuseppe Giacosa si Luigi Illica.Pretul unui bilet la acest spectacol este de 20 de lei – la stal, iar la balcon – 18 lei.

Luni, 27 iunie, la Teatru Cub, de la ora 19.00spectacolul BAL ce o are protagonista pe Beatrice Rancea, actualmente director al Operei Nationale Romane din Iasi. Regia si coregrafia – Yvette Bozsik (Ungaria).

Yvette Bozsik (Ungaria) a absolvit Academia de Balet din Budapesta. Este fondator al Companiei de Dans Yvette Bozsik din cadrul Teatrului Katona Joszef; si, de asemenea, a devenit membru fondator al  Collective of Natural Disasters, un grup de teatru – dans de avangarda. Productiile proprii – peste 30 de spectacole de autor – colaborarile, turneele in Europa si SUA, dar si multiplele festivaluri sustinute in tara, ii completeaza cu succes palmaresul.

Spectacolul s-a jucat anul trecut in premiera la Iasi. Pretul unui bilet este de 20 de lei. 

Secretul siluetei Loredanei Groza

Loredana Groza este una dintre cele mai apreciate vedete feminine. Solista stie insa ca pentru a arata bine trebuie sa munceasca atat la sala de fitness, cat si la alimentatie. Noi iti dezvaluim secretul siluetei Loredanei Groza!

„Eu ma regenerez printr-o viata disciplinata. Incerc sa dorm bine, mananc lucruri naturale. Incercati sa renuntati la chestii acidulate, salamuri, tot ce e procesat e cancerigen. Mancarea simpla si naturala, legumele nestropite, carnea care nu e injectata, ne ajuta sa traim mai mult. E important sa ai o legatura cu cineva la tara, sa iei de acolo. Lapte nu beau, fac sport. Nici lapte de la mama nu prea am baut, imi dadea praf.

Merg zilnic la sala, imi place sa alternez antrenamentele. Stau o ora, o ora jumatate. Pentru mine, o zi fara sport e lipsita de energie, el ma face sa simt ca traiesc. Incerc sa fac masaj cand am timp. Cand ai grija de corp, sufletul este mai fericit. Cand am putin timp liber, indiferent de cat e el, fac miscare”, a spus Loredana pentru WOWbiz.

Popas in Caracas

Am ajuns in Venezuela in aeroportul Simon Bolivar, din Caracas, capitala Venezuelei, la o ora foarte matinala. Era pe la 7 dimineata intr-o zi de joi a lunii septembrie, 2005. Terminand cu formalitatile vamale ies afara si respir aerul sarat si puternic de La Guaira, oras care de fapt apartine de Caracas fiind o suburbie a capitalei venezolane.

Spre mine se indreapta cativa insi in viteza si sar sa-mi ia bagajele. De fapt si reusesc, si fug cu ele inspre o parcare de taxi. Naucit, ii privesc cu ceva teama, totusi, dar si curiozitate. Hei, que pasa, le spun eu si le ranjesc, incercand sa par cumva familiarizat cu astfel de gesturi. De altfel am invatat lectia asta in Dominicana. Se pare ca si venezolanii au aceleasi obiceiuri – vaneaza cate un strain „neorganizat” sa-l convinga ca ei au cel mai bun pret si cu ei poti vizita orice loc din tara. Sa fie ei primii, inainte ca tu sa te familiarizezi cu realitatea din jur. Incep sa-mi vorbeasca in engleza si-i injur in spaniola. Ce le mai place sudamericanilor sa-i injure un strain in limba lor!!! Aici i-am castigat… unul dintre ei ma intreaba zambind cu simpatie si siretenie in acelasi timp: De donde sos vos, carajo? si ma mir deoarece nu stiam ca si venezolanii spun sos si vos in loc de tu si eres, pronumele personal tu si verbul „a fi”, la forma Indicativ Prezent, adica vorbesc ca si in Argentina, Chile sau Uruguay .

Le spun pe un ton ferm, deja el tigueraje, adica „lasa vrajeala, locuiesc de ani buni in Santo Domingo” , asa i se spune Republicii Dominicane in tarile din vecini deoarece inainte i se zicea Isla de Santo Domingo, adica Insula „Sfantul Dominic”, si baietii ma privesc acum ca pe unul de-al lor. Cuanto para Caracas?, adica cat ma costa pana in Caracas, intreb eu.

Mi-au cerut cateva sute de mii de bolivari, am facut calculul imi iesea cam 50 de dolari, eram obosit, nu stiam ce sa fac. Apoi i-am intrebat de vreun hotel in apropiere. Imediat mi-au si gasit unul si imi spun ca e cam 20 de dolari, are aer conditionat, fara de care nu poti trai prin tarile astea, si ca e sigur, dar ca ar fi bine sa nu ies noaptea prin zona. Daca totusi vreau a fac o plimbare, cum eram sigur, ei se ofereau sa ma ghideze…

Acum bagajele mele erau deja in portbagaj, si iata-ma instalat in masina. Una oarecare, n-am remarcat marca, insa imi amintesc ca era mai veche, de cateva decenii. Si ca in Venezuela benzina era aproape gratis. Inca nu existau masurile impuse de Chavez, pe care le voi enumera cu alte ocazii, cu toate ca era deja presedinte, fiind in toamna anului 2005, si nu detinea la vremea aceea, puterea absoluta.

Ajungem repede la hotel si ma simt foarte bine. E o liniste ce-ti confera clima tropica si mai ales de esti obisnuit cu viata prin zona… Am coborat, mi-am luat bagajele si anticipam ca cineva imi va zambi, ca voi fi primit bine si ca va fi o ambianta de liniste si eliberare. Am intrat in holul hotelului si ma intampina o negresa! Ma intreaba pentru cate zile, i-am raspuns nu stiu, sa vedem… dar oricum vor fi cel putin doua!

Alaturi era un mic restaurant cu cateva mese si m-am asezat. Negresa era si barmana si ospatara, nu doar receptionera. I-am cerut bere si am intrebat ce are de mancare. Mi-a raspuns si n-am inteles nimic, erau niste denumiri ce nu le cunosteam, dar am ales ceva la intamplare. Curios era faptul ca aveau toate mancarurile la dispozitie, cele trecute pe lista de meniuri, chiar daca ne aflam la o ora foarte devreme din zi.

Daca Republica Dominicana e foarte traditionala la capitolul gastronomie, Venezuela in schimb, se poate lauda cu o gama diversa de preparate culinare traditionale si Gourmet, avand o oferta foarte variata, in timp ce in Santo Domingo , mancarea de pranz, aproape peste tot in tara, este formata din orez cu carne si fasole. Nu exista supa, nici felul doi, nici desert. Supa, adica sancocho, se mananca rareori si mai ales seara sau dimineata. Mi-a adus o portie de cartofi pai cu carne de vita, orez si, surpriza, paine, ceea ce in Dominicana se manaca doar… cu sucuri si in general e dulce. Paine normala se gaseste doar in anumite locuri, si e scumpa, in jur de 2 sau 3 euro, o franzela intermediara, ca sa nu mai vorbesc de sortimentele de secara sau de alte cereale ce pot costa si mai mult. Apoi am primit cheia si am intrat in camera mea cu aer conditionat, baie, televizor. Era cald si mirosea a mare. Cum o fi marea din Venezuela?, ma intrebam in timp ce imi aranjam hainele . Am facut un dus si m-am schimbat.

Eram foarte curios sa vad cum pulseaza viata, cum stau oamenii prin carciumele venezolane, ce beau, ce vorbesc, cum sunt femeile. Zona era cam saracacioasa in partea aia. Multe masini vechi, oamenii cam ciudati privindu-ma cu interes si invidie. Uite lui Gringo asta, ce bine-i merge… Sudamericanii, in special cei ce nu au avut ocazia sa calatoreasca prin lume, au impresia ca toti strainii care vin in tara lor din Europa sau America de Nord sunt milionari. Iti zambesc si incearca sa para binevoitori, sunt curiosi si ei la randul lor de unde vii si ce folos ar putea avea… Poate vrei o informatie, un sfat, orice, si sunt dispusi sa te ajute cu credinta ca, probabil, le vei intinde o banconata de euro sau dolar.

Strazile arhipline, lume ce vinde de toate, tarabe si mese, sucuri, fructe, portocale, banane si ananas, in special comert primitiv, dar care ma face sa visez. Ce diferenta, gandeam eu, intre ce e in Europa si ce e aici.

M-am asezat la o carciuma ce semana cu una din orasul copilariei mele, cu scaunele murdare si fete de mese de pe vremea lui Ceausescu, si am cerut vin. Ospatara, o metisa tanara, cam de vreo 25 de ani, mai mult dezbracata decat imbracata, imi zambeste si fredoneaza un cantec de la radio – Sera, de Ricardo Montaner, un cantautor foarte indragit in America Latina. „Mi amor te vas a poner muy caliente”, aluzie la faptul ca vinul nu se bea la o ora atat de matinala, era cam devreme. O rusine si mai mare am patimit in Argentina in acest sens, dar asta o voi povesti cu alta ocazie.

I-am raspuns ca aerul de libertate din Venezuela si faptul ca nimeni nu ma cunoaste m-au facut sa iau aceasta decizie. Minteam eu,  invocand o scuza, ca de fapt nu obisnuiesc sa beau decat pe la ore mai tarzii. In mod normal…

Lumea trecea pe strada si dupa ce am baut primul pahar am iesit pe teresa cu sticla de vin alaturi. Era unul rosu, de Chile – Santa Rita. Mi-a mai adus gheata, si pepsi, si un pachet de Marlboro. Imi place sa privesc lumea si ma uitam in ochii trecatorilor. Nu pareau deloc nemultumiti, glumeau si parca totul le mergea de maravilla. Copiii se jucau pe strada, iar masinile se opreau sa nu-i loveasca si asta sub ochii parintilor care nu faceau mare caz.

Cateva fete se apropiau de bodega si s-au oprit langa semafor, aproape de terasa si susoteau privindu-ma. Hei, de nu aveam experienta pe aici, as fi cazut usor in plasa lor. Poate as fi crezut ca am succes la venezolance, insa stiam bine despre imaginatia lor de a se vedea repede cu cativa dolari in posete sau cine stie, chiar o casatorie prin America sau Europa, visul lor de o viata. Unii americani sau europeni se casatoresc si chiar cu sansa, cu cate o sudamericanca de asta, dar sunt si multi care o patesc rau de tot. Alta data am sa povestesc cateva intamplari de prin Dominicana, unde protagonistii sunt cetateni straini care au pierdut averi colosale, aventurandu-se amorosi prin Caraibe.

Fetele erau foarte indraznete si ma priveau fix, zambindu-mi si facandu-mi cu mana. Le-am raspuns strigandu-le „Soy dominicano aunque me ven ustedes rubio”, adica sunt dominican chiar daca sunt blond si au inteles ca sunt un smecher care are deja ceva experienta. Fetele s-au cam posomorat, vanatoarea lor fiind un esec din start! Dupa cateva minute au plecat, fara sa ma salute si fara sa-mi mai zambeasca.

La acea ora eram si unicul client al bodegii. Am lasat sticla de vin cam pe jumatate plina si am revenit la hotel. Era unu dupa amiaza si deja erau ceva clienti in holul hotelului. Cativa tineri si doua persoane mai in varsta. Ajuns din nou in camera imi faceam planuri de iesire la noapte sa vad faleza din La Guiara. Nimic nu ma oprea sa ma simt un adevarat om fericit: pe geam se vedea Marea Caraibe, la televizor , un reality-show cu „fetite” venezolane si nu in ultimul rand vinul baut ce incepea sa-si faca bine de tot efectul. Oare ce va fi la noapte?

Calin locuieste de 7 ani in America Latina unde a pus bazele unei asociatii care ofera pachete turistice alternativa la all inclusive. Mai multe detalii despre Caraibetours, asociatia lui, gasiti aici.

Budapesta- orasul perfect pentru o scurta vacanta

Capitala Ungariei, numita si “Perla Dunarii”, este un oras aflat la aproximativ 1.000 de km de Bucuresti. Budapesta poate fi una din destinatiile perfecte pentru un week-end prelungit cu un buget minim.

Pentru o durata scurta a calatoriei, avionul reprezinta cea mai buna alegere, pentru ca timpul de zbor este de 45 de minute. Din pacate, insa, din motive comerciale, compania low-cost care opera zboruri spre Budapesta a renuntat la cele cu plecare din Bucuresti. Astfel, nu ramane decat sa va bucurati de un confort sporit zburand cu Tarom, care a inclus oferte avantajoase spre aceasta destinatie, sau cu Malev Airlines. Ramanem totusi la Tarom, intrucat exista o oarecare diferenta de pret fata de Malev. Astfel, pentru inceputul  lunii septembrie, cu plecare vineri seara si intoarcere luni seara, pretul unui bilet cu tot cu taxe este de 150 de euro. Exista si variante mai ieftine, insa cu plecare din Targu Mures: Wizzair, plecare joi, intoarcere marti: 140 de lei- avantaj pentru transilvaneni.

In Budapesta, Dunarea divizeaza orasul in doua parti: Buda, situata pe o colina, si Pesta, care ocupa doua treimi din oras. Opera, teatrele, cinematografele, barurile si strandurile cu ape termale ale capitalei ungare ofera posibilitati de distractie pentru turisti din toate categoriile de varsta. Principalele obiective se pot bifa admirand panorama din Cetatea Regala, aflata pe colina Budei, de unde se vad: podurile de pe Dunare, dealurile Budei si insula Margareta, Cladirea Parlamentului, Muzeul National al Ungariei, toate acestea inscriind orasul pe lista monumentelor UNESCO. Din turnul Basilicii Sfantul Stefan puteti admira metropola si urmari liniile timpului: centrul orasului cu cladiri vechi in stiluri arhitectonice bine definite, dar si turnuri inalte, care definesc urbanismul contemporan. Marea Sinagoga (nu este deschisa pentru vizitatori sambata si lunea), Muzeul Comunismului, Piata Eroilor, Gradina Zoologica sunt alte cateva obiective pe care trebuie sa le aveti neaparat pe harta calatoriei.

In ceea ce priveste cazarea, oferta e destul de mare si depinde de multi factori: pozitionarea unitatii turistice, categoria de confort etc. Insa cert este ca, pornind de la hosteluri, pensiuni si pana la hoteluri de patru, cinci stele, preturile sunt destul de avantajoase, insa trebuie sa alocati un timp suplimentar cautarii. De exemplu, Hotelul Ibis de trei stele, pozitionat la 15 minute de aeroport si 10 minute de centrul orasului, cu statie de metrou si transport public in apropiere, are in oferta pentru luna septembrie un pret de circa 50 de euro pe noapte, in zilele de week-end, loc in camera dubla.

In concluzie, transportul si cazarea s-ar incadra, in medie, in suma de 300 de euro, la care se adauga mesele, intrarile la obiective si dupa caz, shopping-ul.

Ca sfat practic, cu Budapesta Card poti economisi sume importante, pentru ca posesorul beneficiaza de: transport in comun nelimitat pe o anumita perioada, reduceri la anumite restaurante, magazine, centre de inchiriat masini, intrare libera sau cu reducere la peste 60 de muzee si obiective turistice, tururi organizate pentru obiectivele turistice importante la jumatate de pret. Utile sunt si recenziile online ale unitatilor turistice.

Totul despre cancerul de prostata

Cancerul ne poate afecta indiferent de rasa, de sex, de varsta sau de situatie financiara. Iar cel mai raspandit cancer in randul barbatilor este cel de prostata. Sa vedem care sunt simptomele, factorii de risc si tratamentul pentru cancerul de prostata.

Prostata este un organ situat intre vezica urinara, rect, perineu si simfiza pubiana, cu rol in formarea spermei. Cancerul de prostata apare de cele mai multe ori la batranete, insa sunt si cazuri in care barbatii tineri, de pana in 40 de ani, sufera de aceasta boala cumplita.

Factorii de risc ai cancerului de prostata:

–          Daca o ruda de gradul I a suferit de cancer de prostata, riscul este destul de mare;

–          Varsta de peste 65 de ani;

–          Consumul bogat de grasimi, care poate duce la aparitia cancerului;

–          Exces al hormonilor androgini, care pot declansa boala.

Simptome. In stadiile incipiente, cancerul de prostata este asimptomatic, insa odata cu trecerea timpului, apar anumite simptome:

–          Nevoia de a urina frecvent in special in timpul noptii;

–          Prezenta sangelui in sperma sau urina;

–          Scaderea cantitatii de urina si a presiunii jetului;

–          Marirea in volum a ganglionilor inghinali;

–          Dificultati in urinare;

–          Durere perineala;

–          Ejaculare dureroasa;

–          Dureri osoase sau lombo-sacrate.

Diagnostic. De cele mai multe ori, cancerul de prostata este descoperit intamplator, in urma unui examen digito-rectal care poate evidentia marirea in volum a prostatei sau modificarea constistentei acesteia. Pe langa tuseul rectal, medicul mai poate cere si o proba de sperma (pentru stabilirea valorilor PSA), un examen anatomopatologic al fragmentelor de tesut prelevate prin biopsie sau ultrasonografia transrectala.

Tratamentul cancerului de prostata nu este unul simplu, si include mai multe optiuni:

–          Indepartarea chirurgicala a prostatei;

–          Scaderea cantitatii de testosteron prin administrarea unui tratament hormonal;

–          Radioterapia;

–          Chimioterapia.

Tratamentul se va alege de catre pacient si medic, in functie de varsta pacientului, de stadiul cancerului si de gradul agresivitatii tumorilor.

Vacanta in Cetatea Eterna

Mai vizitasem Italia, dar nu fusesem niciodata la Roma. Se pare insa ca trebuia sa vad acest oras, asa fusese scris, fiindca toate s-au legat, desi initial parea un ghinion. Acum pot sa spun ca o vacanta la Roma chiar merita!

Se spune ca tot raul este spre bine. In cazul meu, aceasta zicala a functionat din momentul in care am plecat din Bucuresti spre Florenta, via Roma. Odata ajunsa in capitala Italiei acolo am si ramas! Pentru o zi, nu mai mult. A fost destul si totusi… foarte putin. Reprezentantii companiei aeriene au uitat sa-mi spuna ca timpul dintre cele doua avioane este foarte scurt, deci evident ca am pierdut legatura spre Florenta si m-am vazut nevoita sa stau o zi la Roma. Dar ceea ce parea la inceput un dezastru a avut, dupa cum veti vedea, un adevarat happy-end. Asa ca, daca se intampla sa pierdeti vreodata avionul de legatura si sa petreceti o zi la Roma, sa nu va para rau!

Fascinanta istorie

Roma, supranumita si Cetatea Eterna, acest oras minunat despre care se spune ca are cele mai multe monumente istorice si de arta din lume m-a fascinat, asa ca in foarte scurta mea sedere m-am grabit sa-l vizitez. Primul obiectiv a fost Pantheonul. Este considerat o minune arhitecturala, fiind cea mai mare constructie de acest fel din lume. Singura sursa de lumina naturala este asigurata de lanternolul aflat in tavan. Ce este lanternonul? Ei bine, o adevarata gaura in centrul acoperisului, prin care, culmea, se spune ca niciodata nu patrunde ploaia. In secolul II d.Hr., imparatul Adrian l-a construit ca adapost pentru zeitatile care protejau Roma. Acum, in impozantul monument se odihnesc marii regi ai Italiei – Umberto I, Victor Emanuel… La iesirea din Pantheon stau de straja imparati si imparatese romane, ilustrand o frantura din vasta istorie a Imperiului Roman. Am plecat grabita – deja ma gandeam ca sunt prea multe de vizitat si ca… tare ar fi bine sa mai pierd o legatura spre Florenta. M-am indreptat spre un alt punct de atractie, Fontana di Trevi. In afara de faptul ca este o bijuterie arhitectonica, legenda spune ca, daca arunci un banut peste umar in apa, te vei intoarce cu siguranta la Roma. Alt loc interesant a fost Piazza di Spagna. Are o arhitectura minunata, fiind decorata cu o superba fantana arteziana, unde turistii se opresc pentru a se racori in zilele toride de vara.

Locul in care te simti aproape de Dumnezeu

Pornind din nou la drum, pe o caldura greu de suportat, m-am indreptat spre Vatican. Acest Stat Independent guvernat de Papa, centrul Bisericii Catolice. Am ajuns in Piazza San Pietro, unde Papa Benedict tocmai rostea slujba de duminica de la celebra fereastra din piata. Tot aici se gasesc circul lui Nero, unde apostolul Petru a fost omorat din cauza credintei sale, Basilica San Pietro, precum si vestita Capela Sixtina. Este un loc binecuvantat, care te face sa te simti aproape de Dumnezeu. Sunt atatea minunatii de vazut la Vatican, dar si de aceasta data timpul a fost impotriva mea, asa ca am renuntat la vizitarea Capelei Sixtine. Poate data viitoare, doar am aruncat un banut in Fontana di Trevi!

Speranta de a reveni

Am lasat la urma ce m-a impresionat cel mai mult, Colosseumul. O constructie impunatoare, care, potrivit inginerilor din ziua de azi, mai poate rezista fara reparatii capitale inca 2.000 de ani! Atunci cand o privesti te trimite inapoi in timp, la vremurile cand romanii veneau si se distrau aici, asistand la vestitele (si crudele) lupte ale gladiatorilor. Luptatorii care stau de paza in zilele noastre la portile Colosseumului sunt artisti angajati cu jumatate de norma pentru a se poza cu turistii. Foarte rar dai de unul care sa aduca, la statura si forta, cu gladiatorii din frescele romane. Oricum, costumele lor salveaza bine aparentele. O fotografie cu ei costa intre 2 si 5 euro, in functie de prestatia artistica, dar si de armamentul din dotare. A trebuit totusi sa plec spre aeroport, nu de alta dar daca pierzi avionul din vina ta, adio alta cursa! Dar ma mai gandesc si acum ca poate totusi ar fi meritat sacrificiul

Unde ne distram si ce mancam?

S-a lasat seara si vrei sa te distrezi la Roma? Nimic mai simplu! Te poti duce in zona Testaccio, unde cu 10 euro poti manca pe saturate. Daca esti amator de muzica si ajungi in perioada 23 iunie-9 august la Villa Ada te vei bucura zilnic de concerte in cadrul festivalului Roma incontra il mondo. Tinuta este lejera, iar daca ti se face foame, tot aici poti lua masa. Revenind la restaurante, Da Gino este un local cu specific roman. Daca optezi pentru el, trebuie sa gusti neaparat fettuccine (sunca de porc) preparata cu peas si guanciale. La Gusto poti incerca ciocolata picanta (spicy chocolate), iar Maccheroni este cunoscut pentru friptura si gorgonzola gnocchi. Amatorii de salate pot merge la Ensalata Ricca, iar traditionalele paste le poti gasi la Ristorante Nino.

La cumparaturi

Daca dispui de bani si ai norocul sa te afli la Roma dupa jumatatea lui iulie, cand incepe perioada reducerilor, poti sa-ti faci cumparaturile pe renumita strada D. Condotti, langa Piazza di Spagna. Aici gasesti magazine apartinand unor renumiti creatori de moda si nu numai. Vei avea insa de luptat cu italienii care sunt mari amatori de haine de firma, iar cand apar reducerile dau navala in magazine.

Cat ne costa?

Potrivit ofertelor agentiilor de turism (valabile pana la sfarsitul lunii octombrie), un sejur de 5 zile la Roma cu avionul, intr-un hotel de 3 stele, costa in jur de 300 de euro de persoana. Spatiile de cazare sunt mobilate modern si dotate cu telefon, seif, TV, aer conditionat si minibar. In pret este inclus micul dejun si transportul cu avionul. Exista si posibilitatea sa iei masa la restaurantul hotelului, iar o parte din timpul liber sa-l petreci in spatiile special amenajate (gradini, piscine). Multe hoteluri accepta si animale de companie, dar nu te sfatuiesc sa iesi din tara cu animalele personale. Costa prea multi bani si nervi intocmirea actelor necesare calatoriei.